squat your heart

scoala hip-hop

2009-11-26T19:30:00.002+02:00

La ora de Educatie Plastica se aude un susur duios, mai intens sau mai slab...
- Opreste telefonu-l ala ca-l recuperezi de la directiune.
bzzz, psss, ttttt
- Sa nu mai aud vre-un sunet ca va pun sa ascultati muzica mea.

- Doamna, ce muzica asculta-ti?
- Electronica.
- Va place Puya?
- Nici intr-un caz, sa nu aud vre-un Puya la ora, mai bine Ombladon cu Raku.
- Dar de ce?
- Nu are mesaj, se adreseaza romanilor in engleza, ce zice * aici am si cantat un pic asa angelic , " I can change the world, uuuu, I can change the world", dar nu zice si cum ar face asta, o alternativa ceva, prefer muzica cu texte consistente.

- Nu merge youtube pe telefon, cum a-ti zis ca-l cheama.
- Raku, nu mai stiu cum se numeste melodia.

pasari

2009-11-04T19:45:00.002+02:00

Un sentiment ciudat, cardul de pasari oganizate in V trecu peste noi, inca mai exista pasari salbatice, am zis.

Mergand dimineata foarte devreme spre malul Muresului un fazan si-a luat zborul dintr-un copac. Ce pasare mare care zboara am gandit imediat.

toamna trista

2009-10-21T15:12:00.003+03:00

- canalizarea cu tot procesul de sapaturi peste sapaturi in strada noastra si in tot cartierul ne-a scufundat in noroi
- visinul din fata casei s-a prabusit peste poarta doborat de vant
- un perete de "pamant"- caramida nearsa, al vecinilor s-a prabusit in cele din urma peste vechile cotete de la noi din curte si a spart acoperisul facand o mizerie indescriptibila
- Pisicool a murit, probabil a mancat otrava sau soarec otravit (otrava pusa de mine in pivnita unde el nu avea acces)
- povesti in sala profesorala despre copii care se tem sa mearga acasa , au tati betivi care-i bat, mame care nu se ingrijesc de ei sa-i imbrace bine si sa le dea mancare, protectia copilului nu ia masuri... copii de 7-10 ani

Educatie Plastica 0.1

2009-10-08T12:30:00.005+03:00

Din 15 septembrie lucrez in invatamant.
Ar fi multe de povestit despre cum am ajuns aici, toata aventura examenului de titularizare, sedintele publice etc...

De vreo saptamana, dupa ce am predat Educatie Plastica de mai bine de 3 saptamani, incep sa am impresia ca traiesc intr-o lume paralela. Ma asteptam sa descopar cat de rupta este de realitate educatia plastica pt gimnaziu dar cu cat inaintez in materie am impresia ca joc intr-un teatru penibil de prost.
1.In primul rand nici cand m-am pregatit pentru examenul de titularizare nu aveam carti de pedagogie sau metodica predarii educatiei plastice, vizuale. Nu se gasesc nici la biblioteca nici la magazin, chiar daca sunt vreo 3 scrise in bibliografie. Asta ca si comentariul la remarca inspectoarei scolare pt arta care zicea ca ce slabe au fost rezultatele la partea de metodica la examenul de titularizare, NORMAL.
2.Toate lectiile le transpun dintr-un sistem american in cel romanesc deorece pe internet gasesc planificari de lectii in engleza. Pentru astea as avea nevoie de materiale pe care copii nu le au nici eu nu le am etc de exemplu mai multe tipuri de culori, hartii colorate, foarfeci, lipici etc...
3. Invatam pictura, din clasa a 5-a pana in a 8-a totul se invarte in jurul picturii. Compozitie, forma, tehnici de pictura etc-teoria culorii etc... Doar ca pictura la ora actuala lipseste din viata curenta a oamenilor in general. Este in cel mai bun caz un obiect de decor in sufragerie. Cum sa-l motivezi pe un copil, ce sa mai zic de parintii lui, sa invete pictura cand atentia si interesele lui nu au nimic de a face cu pictura. In general cultura vizuala a copiilor de acum este mai ales ocupata de ceea ce vad la TV, pe internet si pe strada- publicitate si street art.
4.De fiecare data intru la clasa si incepem acelasi teatru eu ma prefac autoritara si prezint pictura ca pe ceva foarte important ei se prefac obedianti si mazgalesc ceva acolo.

Ce as vrea eu sa facem :
- arta in etape istorice- pictura cu perioada ei de glorie de exemplu, sculptura cu perioada ei de glorie, design-ul de interior si de obiect, cinematograful, arta video, instalatia si asa mai departe; ideea ar fi sa fie prezentate toate formele de arta in contextul istoric si cu motivele pentru care acea arta era valabila atunci pentru oamenii acelor vremuri de exemplu pictura in renastere sau in impresionism, expresionism etc;
- timpul acordat incercarilor chinuitoare de a picta la nesfarsit cu griuri colorate si culori in nuante cat mai diverse sa se reduca considerabil, nu cred ca le va fi de folos acelor copii care nu doresc sa studieza mai departe arta,
- introducerea orelor de media literacy combinate cu educatia plastica/vizuala, in care sa se folosesca in mod creativ instrumente gen computer, aparat de fotografiat, camera de filmat si TV-ul
- analiza cliseelor, a stereotipurilor, a publicitatii in mod critic

Stiu, o parte din ceea ce am scris se incearca la liceu- la clasa a x-a exista in materie lectii despre moda, stil, cinematograf...

La 15-16 ani deja copii ar trebui sa fie in stare sa intelega ce este publicitatea si cum opereaza ea, ce inseamna arta video sau arta contemporana, cum se produce un film etc. La clasa mea la intrebarea ce gasim acum in jurul notru original si necomercial am primit vreo 3 raspunsuri, muzica pe internet daca de anumite formatii gratuit (cateva melodii restul fiind cu plata), manelele (care nu sunt de fapt necomerciale ), si costumele populare. In rest la ora la care au facut design de tricou, am primit desene cu sigla fila pe ele, pe langa alte tricouri putin mai inventive. (in manual nu exista nici o legatura intre moda si corporatism, moda este facuta de un designer de elita si vulgarizata de restul lumii, lol)

spiritul vremii

2008-12-10T11:49:00.004+02:00

De cateva nopti visez gramezi de bani... probabil este spiritul vremii... inca si acum le simt mirosul, parca simt bancnotele in mana... ii numar, sute de mii de lei in gramezi de bancnote de 100 sau de 1000... nu sunt toti ai mei. In ultimul vis dansam cu banii in mana, ceva manea despre bani, ii puneam sub forma de colier la gat si radeam.

Asta pentru fetisul banilor lichizi in vremurile lipsei de lichiditati.

never let me go

2008-12-07T18:35:00.002+02:00

fashion

2008-10-31T14:00:00.004+02:00

I just love fashion. ;)

ps. adica daca ai o viata anosta, monotona si "rutinata" pune pe tine niste "fashion" absurdo-extravaganto-sclipitor si intregul anturaj, mediul inconjurator tie va fi la fel cu exceptia ta care vei parea sarita de pe fix in sensul bun al cuvantului

bujac patria mea

2008-09-25T10:30:00.004+03:00

Cu cearcane de un metru iau bicicleta si fug pana la alimentara. Nu "la italianu", cu toate ca ar fi fost mai fascinant, la alta. Cafea, paine.
Ca de obicei in cursul zilei in Bujac intalnesti doar o categorie de populatie femei cu copii, batrani si muncitori in constructii.In alimetara stau vreo 2 muncitori la coada, pe strada se aud sunete de burghiuri sau betoniere, un sunet indeparat de nisip dat cu lopata...
Ma uit la case.Sunt diverse constructii de la taranesti pe jumatate ingropate in pamant la vile portocalii sclipitoare. Cartierul asta este in continua transformare, cresc mansarde, cresc piloni, apar case noi cu arhitectura de carton. Casele din doua straturi caramizi de pamant nears - una de caramizi rosii au acoprisurile ondulate, multe primesc mansarede pe piloni, burlane lungi coboara in strada spre sant, strazile sunt neasfaltate, se asteapta canalizarea etc...
Bujac este inundabil. Exista o zona inalta si una inundabila doar ca nimeni nu stie care sunt acelea. Nu stiu exact cand a fost inundatie aici. Unii vecini zic ca nu a fost, vecina din fundul gradinii zice ca in 99 a stat apa in gradina.

bujac

2008-09-01T11:01:00.004+03:00

Ma plimbam cu Emi pe la 8 si ceva prin Bujac, luminile se aprindeau. Lumina portocalie a apusului era treptat inlocuita de cea a becurilor. Umbrele intunecate ale copacilor intunecau trotuarul. In capatul strazii un om statea in mijlocul drumului, parea ratacit. Ma gandeam ca nu am stat suficient de mult nicaieri, nu am prieteni vechi niciunde, sunt straina pana in adancul sufletului si in cartierul asta. Observ ca in bezna ce se lasa casele nu au lumina, este ca si cum nimeni nu ar locui aici. In viteza pornesc spre casa, imping caruciorul la deal iar Emi incepe sa planga.

filme preferate

2008-08-21T11:52:00.003+03:00

documentare

Jeppe Rønde - Jerusalem, min elskede

filme preferate

2008-08-21T10:44:00.003+03:00

Hayao Miyazaki

- Tonari no Totoro (Vecinul meu Totoro)

- Sen to Chihiro no kamikakushi

si in rest toate filmele de Miyazaki

filme preferate

2008-08-20T22:34:00.006+03:00

Darren Aronofsky - The fountine

Michel Gondry-Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Richard Kelly - Donnie Darko

Jim Jarmusch- Dead Man

video my love

2008-08-20T21:29:00.007+03:00

Bill Viola
In 1999 am vazut pentru prima data arta video. Era Bill Viola "The passing", nu-l gasesc pe net, dar asa am inceput sa lucrez video, am lasat balta grafica, desenul, am inceput cu foto, serii intregi de fotografi apoi mi-am luat o camera S VHS
un articol aici
\

fabrica

2008-08-03T12:14:00.004+03:00

Toata lumea povesteste despre ce s-a mai intamplat la servici. Povestile sunt niste insiruiri despre ce si cum s-a lucrat, facut la job, ce s-a spus sefului sau colegilor despre una alta , detalii de productie, detalii legate de activitatea specifica jobului. Aparent fiecare povesteste fara sa asculte pe celalat. Totul este inflorit cu atitudinea avuta de la aroganta, la enervare, la umilinta sau stralucire. Relatiile interumane par stabilite de ceva atat de inuman ca procesul de productie intr-o fabrica automotive.
Fabrica care este cuprinsa in acelasi vesnic sistem de obitinere a profitului cu cheltuieli cat mai mici. Fabrica este conectata de alte fabrici. Scara ierarhica impune noi atitudini peste cele de baza. Fara aceasta ierarhie intre fabrici apoi intre oamni intreg sistemul nu ar mai avea sens. De ce ar mai veni atunci un sef de la o fabrica mai importanta in scara ierarhica sa faca presiuni asupra unui sef mai micut facandul prost in numele eficientei? Muncitorii sunt si ei prosti.
Povestile se invart in jurul egoului celui care povesteste . De obicei cel care povesteste explica ocupand intreg aerul de la masa cat de bine s-a decurcat si cat de destept este si cate poate, restul sunt evident mai slabi.
de fapt ce sa povestesti daca creierul tau este total ocupat de jobul tau, asa cum tot timpul tau este ocupat de jobul tau.
Interesant este cum rolurile prestabilite sunt imediat insusite odata locul ocupat in ierrahie. Muncitorul este prost, lenes, umil. Seful este arogant, activ, destept. Ce s-ar face muncitorul fara creierul sefuui. creierul sefului valoreaza de mii de ori mai mult ca muschii muncitorului. Muncitorul este asa de prost incat fara agresivitatea sefului nu ar putea munci, ar fi lenes ca o leguma. Muncitorul este negativ. Seful este pozitiv, iluminat si meditativ. Seful duce lupte inalte intre sefi spre obtinerea acelui profit cu cheltuieli minime fara care nu am putea exista.Batalia este necesara , este demna si este asa pentru asa trebuie sa fie.
Un sef isi spune ca este acolo pentru ca este cel mai bun. Un muncitor nu este acolo pentru ca nu este bun. Forta bruta este binevenita sa poata mai mult. Ficare trebuie sa-si joace rolul prestabilit ca intreg sistemul sa functioneze eficient. Muncitorul trebuie sa nu gandeasca, sa nu ceara mai mult, sa nu se planga si sa nu intre sau sa faca un sindicat. Nu este deloc "modern " sa mai lupti pentru drepturile tale. Mai bine ai lupta pentru un post de sef ca sa iti insusesti beatitudinea demnitatii.Daca esti pe un post de conducere ce vrei mai mult?
Si ne intanim din nou, si din nou, si din nou si de fiecare data ascult basme cu sefi, muncitori si programatori de productie. Dar cine este balaurul? Fabrica? Banii? Masinile?

muzica pentru curtea mea

2008-06-25T21:24:00.003+03:00

Dimineata asta in curte la cafea stateam sub vita de vie exasperata sa ocupe tot ce prinde iar Toki si Uti lipite de ceasca mea sperau ... Marius cu tricoul "DIRECT FROM NATURE" manca o bucata de paine prajita. Urmaream linia stralucitoare a soarelui pe marginea obiectelor si in parul lui Marius.Totul era calm si ascultam Pete Namlook.

ejobs

2008-06-16T23:10:00.002+03:00

8. Detaliati personalitatea dumneavoastra ( hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si lucru, etc ).

asociala, aproape autista, zambesc rar, omor melci, am 2 caini si un copil, un cires si multa vita de vie, va rog angajati-ma

vara 1990

2008-06-11T14:09:00.003+03:00

Primul anime vazut ever. Cat timp a fost acest anime la TVR impartit pe portii mici nu mai traiam pentru altceva , asteptam inebunita sa vine urmatoarea bucatica si urmatoarea bucatica iar cand s-a terminat imi venea sa ma sinucid. (Nu eram in stare nici sa urmaresc subtitrarea asa de concentrata eram pe imagini. )

arad impotriva mediului

2008-06-06T12:38:00.006+03:00

De Ziua Internationala a Mediului 5 iunie primaria Aradului a decis ca este imposibil sa stinga luminile pentru cateva minute la cererea Ministerului Mediul. S-a scuzat ca de fapt iluminarea arhitecturala se aprinde la 10 si ca luminile trebuiai stinse la 9 jumate la cerere... este imposibil sa se opresaca iluminarea publica. Dar ca oricum sunt o serie de evenimente culturale pentru ziua mediului, concurs de desen, masa rotunda. Asa ca se intelege clar oameni buni este bine sa discutam dar nu sa si facem ceva, ca a face ceva pentru mediu este imposibil. Pe de alta parte nici urma de actiune clara in sensul protejarii mediului, padurile se taie in continuare, masinile curg in continuare, energia alternativa nu este etc

Altceva ce am gasit pe net este de dragul artistilor aradeni. 35 de copaci taiati pentru uniunea artistilor plastici.

Aici in vest oameni sunt mai civilizati ;).

Eu, Jonny Depp

2008-05-31T23:14:00.010+03:00

Citind pe net despre cum sunt educate fetele noatre de reviste gen "Cool girl" si de vedete din muzica si tv, normal ca ma gandeam la mine si la idolii din adolescenta mea. Fetita mea de 3 luni deja a intrat in procesul de formare. Cam toata lumea ii zice ca este o fetita frumoasa, dar i se si reproseaza chestii de genul vai dar nu plange ca esti asa frumoasa cand nu plangi, nu te incrunta tot din aceleasi motive, de parca frumusetea este tot ce-i justifica existenta....(daca nu esti frumoasa atunci nu vei prinde un barbat adevarat, nu te vei casatori la timp, adica pana in 30, dupa 30 oricum nu mai esti frumoasa asa ca s-a zis cu viata ta, dar poti oricand incerca modelari corporale, haine scumpe si farduri... mai mult nici nu trebuie in afara de o cariera de secretara gen Cosmopolitan la oras, 2-3 copii daca esti la tara , asta este viata simpla a femeii...)
Sa revin la mine, si mie mi s-a tot reprosat ca sunt dezordonata, ca uite cum ma imbrac!... ca fetele lu X sau Y uite ce ingrijite si frumoase sunt, etc etc
Dar acum imi dau seama ca neregula avea o sursa ciudata ( la un moment dat chiar mi s-a reprosat cel mai ingrozitor lucru ce-l poate auzi o fata educata in spiritul " fata frumoasa", si anume ca umblu si ma imbrac ca un baietoi), deci pe la 14 ani eram fan "21 jump street". Dupa revolutie ai mei au cumparat satelit si stateam ore intregi paralizata in fata TV-ului. Cand eram la scoala la internat visam cu ochii deschisi seriale TV si filme. Nu intelegeam germana , inca, si engleza foarte putin, dar eram obsedata.
Si uite asa ca fiind empatica cu Jonny Depp personajul principal din serial am inceput sa adopt acelasi melodramatism si mai ales acelasi gen de imbracaminte, numai ca eram fata.
Cum poti sa te identifici cu un personaj masculin? Simplu, daca nu erau personaje feminine in film in care sa ma regasesc, l-am gasit pe asta. Din copilarie in ceea ce citeam , sau in desene animate de exemplu, nu gaseam personaje cu care sa ma fi identificat ca fata, fetele in general erau acolo de decor, sau de frumusete plapande si tremurande, sensibile si cu nevoie de protectie, de obicei lesinau la mai multa actiune si suspans, eu in schimb eram foarte interesata de personajele de actiune. Nu ma interesau personajele plate si simple, statice.
In Jules Verne si Alexandre Dumas de multe ori ma imaginam un personaj misterios feminim mascat in barbat. Jane Eyre a devenit o luptatoare enervata... In Robin Hood eram din nou acel personaj misterios, ca si in Robinson Crusoe... Jonny Depp interpreteaza rolul unui politist sub acoperire implicat mult prea emotional in cazurile de rezolvat in randul tinerilor.

hmmm, ce sentiment misto....
parca si seaman un pic cu Jonny Depp ;)))

and our pets

2008-05-31T01:00:00.002+03:00

and a lot of snails

ganduri pozitive 3

2008-05-31T00:51:00.002+03:00

Paradis identic natural

2008-05-31T00:33:00.005+03:00

Paradis identic natural

Un grup de oameni zambitori si fericiti stau intr-un cadru natural intre copaci, pe iarba inconjurati de fructe in cosuri si animale salbatice, in departare se vede un munte inzapezit, cerul este albastru cu cate un nor alb subtire. Oameni reprezinta prin culoare si imbracaminte o serie de nationalitati. Acesta este Paradisul.

In pozele de familie ale celor ramasi pe pamantul restabilit la stadiul de Paradis peisajul este la fel de perfect ca si cei alesi. Omul perfect este bine hranit, rumen in obraji, frumos imbracat, zambeste intr-una, are chef de viata si traieste simplu pentru a se plimba si manca.

Aceasta imagine este perfecta pentru ochii oamenilor secolului 20 si 21, peisajul paradisului este o Elvetie de sfarsit de vara frumos amenajata. Lumea nu mai este o agitatie nebuna cu program de lucru de 8-10 ore pe zi, cu grija banilor si timpului insuficiente. Pentru acei oameni care au trecut de Armaghedon lumea este doar bine. Existenta este doar placuta.

Timpul este acum o vesnicie incremenita intr-o dupamiaza de vara tarzie, este vremea culesului printre animale salbatice reduse la stadiul de animale de casa. Nici urma de umbra, de noapte, de frig sau zapuseala, de gangani sau buruieni, nici urma de industrie sau tehnologie... aici oameni au grija de aceasta gradina globala si se ocupa cu adunatul roadelor gradinii. Intregul pamant a redevenit ceea ce a fost la inceputuri, o gradina la dispozitia Omului. Este o gradina abundenta care trebuie folosita, nimic nu este irosit si totul este suficient.

Lumea s-a transformat intr-o civilizatie a gradinarilor si agricultorilor. Acesti oameni unidimensionali traiesc clipa, momentul fericirii fara preocupari, fara filozofie, fara stiinta, lumea este asa cum este, buna si frumoasa, perfecta pentru oameni, nu mai exista intrebari sau nelinisti (nu mai exista domeniul negativului). Abundenta este evidenta, de fapt asta este esentialul existentei vesnice. Cosuri mari cu fructe apar in plin plan lanurile de grau undeva in fundal. Puterea expansiva a naturi a fost redusa doar la rodire exemplara.

Dumnezeu primind-ul pe om inapoi in Paradis a reparat putin creatia sa si a eradicat tot ceea ce-i provoca teama amarutului pedepsit si traumatizat. Omaul a fost creat dupa chipul si asemanrae lui Dumnezeu, natura a fost reata placuta lui Dumnezeu dar totusi neplacuta oamenilor. Era o eroare initiala in crearea Pamantului, natura avea o vointa proprie, plantele invadau totul avand tendinta sa controleze lumea, sa ocupe intregul spatiu disponibil pe Terra iar animalele erau prea violente si crude forfotind in vegetatia expansiva. Oamenilor nu le-a ramas decat sa incerce sa se impuna si sa spere la intoarece in Paradis. Inca si acum in timpurile noastre omenirea se lupta cu natura care trebuie controlata pentru ai fi pe plac. Pana acum printre succesele omenirii se numara eliminarea unor specii de animale, agricultura mecanizata cu monoculturi, defrisari si cimentari masive si o serie de planuri stiintifice de recreere a naturi dintre care si modificarile genetice si clonarile. Cel mai dramatic plan este cel al parasirii Terrei in cazul in care oamenii vor esua in lupta impotriva naturi, o lupta pe viata si pe moarte adica ori Terra ori oamenii. Universul este mare, poate o alta lupta cu o alta natura va fi mai simpla.

Natura redusa la scara umana adica de gradina, ocupa Terra in perioada vesnica de dupa apocalipsa. Aceasta dupamiaza nu se mai termina, multimea de oameni zambeste cu gura pana la urechi, asezata prin iarba frumos taiata, cineva mai aduna cate ceva intr-un plan secund, mai trece cate un animal salbatic ca sa-l admiram. Animalele si-au pierdut total sensul din lumea asa cum o stiam, acum sunt doar obiecte de decor mobile, de care te poti apropia le poti mangaia, un simbol a ceea ce a fost candva „rau”. Natura este plina de astfel de indicii ale raului. Padurea de exemplu are zone obscure, intunecoase cu fiinte dubioase care misuna, hatisuri care te pot prinde, dimensiuni cu mult peste puterile omului, deci trebuie sa devina livada, mult mai folositoare bunilor oameni vesnici. Nici o jungla nu este reprezentata in imaginile Paradisului.

Agricultura este buna, asa a spus si Dumnezeu intotdeauna, Paradisul este un peisaj pastoral. Gradina este intotdeuana la baza unui munte inzapezit, culturile se vad intotdeuna in fundal, iar gradinarii intotdeuna sunt pe afara. Aceasta munca de intretinere a gradini sau de cautat de mancare nu are nimic in comun cu munca asidua a taranului care isi lucreaza pamantul cu mainile goale (avand in vedere ca tehnologia a fost abolita). Parca lucrurile merg de la sine doar ca niciodata nu se cultiva doar se culege. Pentru confortul mental al celor care spera la Paradis este mult mai bine sa priveasca imagini ale acestuia cu mancare si cu oameni stand jos sau poate ca asa si este Paradisul confort sporit.

Nimeni nu doarme. Probabil ca in vesnicie oameni nu vor dormi niciodata pentru a nu visa urat. Delfinii nu dorm niciodata ca sa nu se inece... Poate este mai bine sa stai de veghe in Paradis ca sa nu se mai intample groaznicul eveniment cu alungatul, sa nu cumva vreunul din membri comunitatii paradisiace sa aibe brusc idei revolutionare si sa doreasca fructul cunoasterii din nou.

In Paradis trebuie doar sa fi fericit doar atat. Gata cu intrebarile.

Paradisul este transformarea naturi care e dincolo de bine si de rau intr-o natura de partea binelui, buna si frumoasa. Binele si raul sunt atribute omenesti, fac parte din modul uman de a intelege si vedea lumea. Paradisul este ceea ce oamenii care-l promoveaza isi doresc ca natura sa fie.

___________________
Si inca nu am apucat sa citesc despre originile egiptene ale miturilor crestine, adica Paradisul care este viata vesnica s-a combinat curios cu paradisul egiptenilor care era viata insasi, iar viata vesnica a egiptenilor era ca si viata normala...

revin,

ps. acum ca am citit textul din nou ma gandesc ca atata l-am bibilit ca era prea haotic ca a ramas cam chel si obosit, na ce sa fac l-am trimis deja, dar de ce naiba nu las textul haotic daca asa scriu , iar am cerut sfaturi ... fain

nunta

2008-05-15T23:17:00.006+03:00

O mare parte a timpului pentrecut la o nunta e statul pe ganduri (in cazul meu).
Deoarece nunta asta a durat de la 7 pana la 1 noaptea cand s-a adus tortul a fost destul timp si pentru visare. Nunta este pentru mine una dintre cele mai constrangatoare evenimente, plictisitoare prin repetarea a exact aceleasi etape, aceeasi mancare, aceeasi muzica, acelasi streptease pe Joe Cocker facut de mire la rapirea miresei etc etc (la fiecare nunta la fel de cand ma stiu). Timpul trece in vacarmul muzicii incercand sa ai o convesatie despre " cum este vremea" cu persoana de alaturi ca cu restul este imposibil sa te auzi...

maiami vice

2008-05-14T22:11:00.004+03:00

De curand, de cand am din nou televizor urmaresc (uneori) serialul " Maiami vice" pe Antena 1.
Dar de ce acum ma pasioneaza chiar mai mult decat prin 94-95 cand il urmaream pe satelit direct in germana ( asa se face ca acum stiu germana) ?
Designul interior-exterior un nou interes.
Deci decorul in Maiami Vice este absolut perfect aranjat atat de exact ca pe parcursul a catorva serii incepi sa observi ca obiectele se repeta numai de dragul culorilor. Culorile preferate sunt: albastru verzui sau verde albastrui, roz, violet, siclam. Si uite asa urmarind serialul incepi sa ai impresia ca ai mai fost pe acolo, ca de fapt actiunile se petrec in aceeasi cladire toate deorece ai mai vazut peretele ala violet odata. Si mai grav este cand iti dai seama ca fara nici o legatura cu subietul filmului vezi parca acelasi costum gri spre roz pe 3 personaje din 3 actiuni diferite. Tricourile sunt de obicei asortate cu peretele, care este in general verde albastrui cu ceva linii roz, sau patrate roz etc, pentru a asorta rozul din decor in prin plan apare un capsator roz, sau o lampa roz, sau prosopul altui personaj in trecere este roz. Cand se schimba decorul, iar peretele devine violet bieneinteles ca si personajele noastre se schimba, violetul merge cu griuri, poate un albastru inchis, niste dungi alb negru. De urmarit acel tablou abstract din clipul de mai jos ghici in ce culori ;))
Asa uitasem ca sigla filmului este verde albastrui cu roz. Ma intrebam daca vreo firma ce sponsorozeaza filmul poarta culorile astea... poate doar erau la moda, sau poate doar impuneau moda.

memories, memories

2008-04-21T20:46:00.005+03:00

In memoria obsesiilor mele vechi,
si pentru cele nou venite:

what else is there

2007-11-20T18:59:00.002+02:00

Am avut un cosmar. Trebuia sa ies dintr-o casa, dar nu puteam cobora treptele. M-am intors si am primit o cheie spre o usa care dadea in afara, dar cheia ducea intr-o alta incapere. Am intrat, si am inchis usa dupa mine, de dincolo au inceput sa se auda voci si soapte de ti se ridica parul pe spate, am incuiat usa, si am inceput sa ma rog. Rugaciunea avea o forta imensa, strigam si am inceput sa imprastii lumina, aruncam lumina cu mainile, era o forta extraodinara, luptam cu forta unei bombe atomice...

munca cinstita

2007-11-14T21:54:00.001+02:00

Intr-un tren personal de navetisti, pe la ora 4 o femeie radea inecandu-se in tuse sufocanta. "Si saracii aia ziceau, haaaahhhhhh, ca aveau si hartie igienica la container, hhhhh, si cocolino...si i-a trimis in Romania inapoi unde nu au nimic. Sti ce faceau mergeau in supermarket si spargeau pungile, apoi femeile alea de acolo le aruncau la gunoi, ca ce sa mai faca cu ele hhhh, si astia le adunau de la container hhhhh". O alta femeie :" Omenii din vest nu s-au obisnuit cu tiganii nostri, sunt socati si ingroziti...". "Sa mearga la lucru hhhh, ca normal ca li mai usor sa fure."

Si asa ca de obicei aceeasi concluzie tiganii bogati cu case multe, ca da ce crezi din ce au facut casele alea, sa mearga la munca cinstita. Masificare brutala pentru a simplifica lucruile si conforta constiintele.

Discutie dintre doua femei care dupa aspect si circustante erau probabil lucratoare in linie in Timisoara la ceva fabrica. Un salar cinstit de acest fel este pe la 4-5 milioane, dar si mai putin depinde de domeniu. Oameni saraci care se incurajeaza cu "o fi cumva."

Ce mai este munca cinstita in ziua de azi, cand de multe ori un job inseamna sa bagi produse pe gat la altii (in vanzari si marketing), sa presezi angajatii (in productie de exemplu daca un grup depaseste norma sa ridici standardele la toata lumea sa lucrezi poate peste puerile lor ca vezi aia au reusit), sa concurezi cu colegii cu orice pret, sa lucrezi ore suplimentare in defavoarea vietii personale si a familiei pentru ca asa iti cere alt personaj care munceste cinstit, sa ajuti la producerea de lucruri nocive tuturor (mancare cu continut de E-uri chimicale, plasticuri, substante poluante)etc

Si in cele din urma sa zici ca nu este treaba ta, ca ce vecinului ii pasa, de ce sa-mi pese mie.

Si cu asta basta cerc inchis. Munca cistita este o stafie crestina care inca batuie mintile oamenilor. Exista in raport cu "sa nu furi" acel furat al omului de rand ca furatul in afaceri politica este destul de amplu si mascat...

In acel tren plin de oameni cu cearcane si pungi cu ceva macare luat in drum spre casa, de multe ori surprind oameni cu privirea in gol, oboseala se citeste pe fata lor, si ma gandesc cum sunt eu cand ajung acsa de 10 ore de munca mecanica pe care o visez si noaptea. Atunci imi zic ca fara job nu m-as descurca si abia mai astept weekendul, si asa trec saptamanile. Dupa un an de lucru eu am devenit extrem de micuta in mine, fara timp pt mine, si ma uit prin ochii mei ca pe fereastra intr-o zi ploioasa. Lumea trece prin fata ferestrei.

Why I love Shoplifting from Big Corporations

2007-11-13T22:25:00.001+02:00

Inspired by crimethinc's 'Days of War, Nights of Love'

paradise kiss

2007-08-14T09:55:00.002+03:00

O noua pasiune. M-am uitat aseara la vreo 6 episoade, dintre care unele deja vazute de doua ori.
Paradise Kiss
si cateva dramatizari

si cateva imagini din manga aici

gaduri pozitive 2

2007-07-26T18:23:00.001+03:00

Azi am schimbat avatarul la messenger, cu unul pozitiv, in poc de punkeritza suparata alb negru am pus o fetita ingeras cu aripi de petale de floarea soarelui.

Am uitat sa spun ca ar trebui sa ma adresez mamelor in lumea intreaga pentru educatie generala ;)

Copilul se va naste si va traii peste gunoaiele noastre (toti copii de azi se nasc pentru asta). Pe cand va ajunge in adolescenta vara vor fi 60 de grade uneori, orasele vor fi flancate de mormane de gunoaie si pomi foarte rari. Probabil ca la noi va fi un fel de desert la campie, si un fel de savana mai la munte, si Marea Britanie va fi pe jumatate inghitita de ape si furtuni (ca ma uitam asear la Tv la CNN cum se descurca britanicii cu inundatia si cu faptul ca nu au apa potabila si brus se trezes ca trebuie sa traiasca in comunitate, asa ca se aduna mai multe persoane in casa uneia, sa aibe grija de vreo 15 copii care nu au voie sa se joace pe afara sa nu se infesteze de la apa, asta intr-un cadru vestic, confortabil, interiorul casei ca scos dintr-o revista de amenajari interioare).

Asa daca la peste 40 de grade este abia suportabil cum va fi la peste 50? Vom afla asta in curand, daca continuam PROGRESUL si DEZVOLTAREA sau CRESTEREA.

Oricum voi cumpara si panouri solare si moara de vand ca sa ma asigur.

Acum ma gandesc la tota comoditatea instalata de gaz, dar daca gazul se va termina?

Intr-o noapte de iara am dormit la niste cunostinte in Arad. Era foarte frig. Am ajuns destul de tarziu acasa, centrala functiona la un nivel redus. Can s-au pornit mai multe in casa, lumica, centrala, TV-ul si calculatorul, s-a luat curentul.
Si cu ocazia asta a inceput sa se faca frig. A fost sunata Electrica, era stalpul de la strada. Centrala este folosita si pentru apa calda. Dar totusi mergea aragazul, care ne-am mai tinut de cald. Spre dimineata problema s-a rezolvat. Daca eram la tara am fi aprins focul in soba, cu lemnele taiate ilegal din padurea din apropiere, asa stiu ca toti de acolo folosesc lene dar se taie mult mai mult decat ar fi voie... (padure Parc Natural)

De fapt fara curent am fi fara capitalism , cred eu. Nu ar mai functiona nimic...

Deci copilul meu se va naste pentru a ajunge sa traisca intr-o lume a la Mad Max, in desertul Romanesc, intr-o lume violenta in care si o micutza resursa inseamna avere... (acuma si mie mi se pare ca exagerez, dar daca ma gandesc mai bine care ar fi rezultatele schimbarilor drastice ale climei, adica criza economica, saracie si vanatoare dupa resurse si harana, adapost)

Legat de faptul ca suntem amortiti in a sta si a privi cu mainile in san cum ne indreptam spre 60 de grade, tot imi vine in minte un vapor luxos (dela Sloderdik probabil) pe care lumea se distreaza, isi vede de forfota zilnica dar de fapt in acelasi timp se si scufunda incet.

ganduri pozitive

2007-07-25T09:40:00.001+03:00

Pentru copilul meu, mi se spune sa am ganduri pozitive, sa fiu senina, sa nu ma stresez, sa fiu linistita, sa fac ce-mi place... ca el cand se va naste sa fie la fel. (daca nu fac asta el va fi agitat, nu va putea dormii)

Ce gaduri pozitive sa-i transmit.

De exemplu zilele trecute ma uitam ma TV la un documentar despre Srebenita. Ma gandeam ce groaznic (mi s-a spus sa nu mai folosesc cuvantul asta si sa nu ma mai imbrac in negru) era sa fi barbat musulman, era o lupta fara scrupule a barbatilor impotriva barbatilor(nici nu cred ca se poate numii lupta ci carnagiu). Daca copilul meu va fi baiat, va trebui sa lupte in razboi, sa ucida in numele unei ideologii, religii... Sa fie vanat din aceleasi motive, terorizat din aceleasi motive. Sa nu ma mai gandesc la asta.
Nici nu indraznesc sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ar fi fata in situatie de razboi...

Deci nu vine razboiul, ma rog EU zice ca exista pentru a pastra pacea si bunastarea tarilor membre. Doar ca asta se face cu inarmare si control. Hmmm, sa ne temem de ceva?

Alt gand pozitiv, de cateva zile temperatura a depasit 42 de grade in Romania. Nici o grija incalzirea globala a ajuns reclama TV la bere cu tipi care urmaresc gagici pe plaja. Nu exista solutii locale pentru aceasta problema, deorece problema fii globala si solutia trebuie sa fie globala, asa ca se asteapta directive UE. Intre timp se continua practicile obisnuite, adica sa ajungem si noi odata la capitalismul acela paradisiac mult ravnit. Daca citesti presa locala iti creste tensiunea (am citit undeva ca nu am voie sa ma uit la filme de actiune, poate nu ar trebui nici sa citesc presa pe net), pe scurt daca ai bani ai relatii si faci ce vrei, iar cei care au aceasta putere se gandesc numai la "distractie si bani", so, nu ca asta auzi peste tot toata lumea vrea sa se distreze. Copilul meu se va naste intr-o lume in care va trebui sa se distreze, sa spune "Asa de cool, meserias a fost la party" sau "Distractia este super!". Sa revin la bani, daca voi avea fata imi va fi frica s-o las singura pe strada sua la chefuri, pentru ca acesti indivizi ar putea s-o urmareasca cu masina luxoasa pe strata sa strige dupa ea "Hei papuse...", ma rog , sau ar putea doar sa fluiere si sa rada etc. Da, doar ca nu numai astia fac asa ca mai toti barbatii care umbla in gasca, care se incurajeaza reciproc sa-si demontreze cat de tari sunt, si tachineaza fete pe strad, in autobus sau pe unde le gasesc.
Dar daca va fi baiat si trupa lui de prieteni va fi ceva de genul asta?

Am lasta in urma ceea ce vroiam sa spun de bani, capital.
Se va naste intr-o lume in care promisiunea bunastarii sta intr-un job care-i va ocupa tot timpul, in care firma care-l va angaja ii va cere loialitate, disponibilitate la program prelungit, daca va fi fata ii va cere si aspect fizic placut si ingrijit, in care colegii de servici sunt prietenii adevarati ca pentru altii nu va mai fi timp, in care doar legea firmei exista si nimic altceva, weekenduri petrecute in fata TV-ului si dormind...

Intr-o lume care se topeste in direct la TV. La stirile de ultima ora se va spune chiar si in ultimul moment ca se iau masuri.

-----------------
Un gand pozitiv ar fi totusi ca imi voi educa familia sa fie cat mai DIY posibil, sa se descure in orice conditii cu resurse minime.
am sa coman cartea asta: DO IT YOURSELF. A handbook for changing our world

_____________
Daca va fi fata va traii intro societate in care va fi ca la un concurs interminabil de frumusete. Corpul ei va fi expus, toata lumea trebuie sa vada.(ieri am auzit indemarea " Vai ce piciore misto ei, ia-ti fusta scurta. Daca ai ce arta arta.") Deci va trebui sa arate, si chiar daca nu va face asa oricum vor exista fete care vor dorii sa "concureze" sa faca demonstratii ca ele sunt mai tari. Acuma ma gandesc la mine. Ca intotdeuna am avut prietene si mai toate le berfeau pe consoartele lor, si cateva din prietenele mele mi-au si demomstrat ca sunt mai frumoase, mai misto si ca pot avea barbati, in timp ce eu eram singura tot timpul, visand numai sa am odata o relatie ca nu este ok sa fiu singura. Am ajuns si la faza ca auzeam barfe despre mine ca urasc barbatii, deorece alt motiv nu se gasea pentru singuratatea mea. O educatie primita de acasa. Tre sa te mariti, tre sa te mariti, ce te faci ca ramai singura, ca dupa o anumita varsta nu mai gasesti etc

Discutand cu sora mea despre asta ma gandeam ca de unde totusi am invatat ca omul cu care voi avea o relatie trebuie sa-mi fie un prieten foarte bun. Si ma incapatanam in asta. (si a meritat insitenta chiar daca a durat destul de mult)
Sora mea zice sa bunicii nostri erau asta, cei din partea mamei, ca se intelegeau foarte bine. Eu nu am vazut asta, adica da nu se prea certau, dar momo era cam suparat pe tot ca el isi petrecea serile prin birturi, si a fumat asa de mult pana a facut cancer la plamani. Si momo avea multe sa-i reproseje ca nu a realizat nimic in viata , ca nu avea vointa sa faca mai mult etc...
Ceilalti bunici in schimb, el era total autoritar, ea il servea. Mami im povestea ca bunica nici nu statea la masa cu bunicu, ea il servea doar, si cred ca asta afcut toata viata ei, eu am cunoscuto foarte retrasa, plimbanduse pe strada, singuratica, si uneori stand la noi in bucatarie in tacere urmarindu-ne, sau mai povestind cate ceva...

In ce lume se va naste acest copil...

una alta

2007-06-29T02:53:00.001+03:00

Din epoca "noaptea la tipografie" 32 de ore de lucru fara mancare...

caldura

2007-06-21T18:33:00.001+03:00

"it is a campaign not for abundance but for austerity. It is a campaign not for more freedom but for less. Strangest of all, it is a campaign not just against other people, but also against ourselves."
citat din Heat- de George Monbiot
(citat luat de la)

Una alta, din viata mea zilnica.

Romanii uitandu-se la vest astepta bunastarea. Sa avem si noi o viata ca ei, casa , masina, vila, excursi in Caraibe, curatenie, confort megamerket-uri, etc. Doar ca pentru incalzirea globala ar trebui sa isi schimbe planurile. Si asta ar insemna un nou comunism, trauma colectiva. Taiat de curent, masini care circula numai in anumite zile, un anumit fel de produse la magazin, apa calda doar periodic, viata la tara, fara TV, ... Nu stiu cum mentalitatea pro dezvoltare pro economie de piata pro abundenta si bunastare se mai poate schimba la noi. Mai ales ca "stanga" este sperietoarea favorita a poporului. Si mergem inainte avem proiecte de terminat, contracte in desfasurare, interese, vise etc

Si aud in birou " Vai dar ce cald este, oare nu se va face mai rece?". Urmat de o discutie default despre clienti. Firma si cleinti. Asta este realitatea.
Intr-o firma trebuie sa-ti joci rolul, nu conteaza chestiile personale, toti avem un rol bine stabilit. Mergem mai departe ca asa este normal, spre tot mai mult. Spre castig, spre "primul pe piata".

Si din rutina asta este foarte greu de iesit, cineva ar trebui sa apreasca intreaga masinarie pentru a trezii oamenii. Doar cand pe mintea lor nu va mai sta lumea jobului, poate ca se vor mai gandi si la viata lor, la viata celor din jurul lor.

Eu nu vad decat ca ne indreptam spre dezastru. Poate exagerez, dar poate nu.

Alte detalii din viata mea. Daca de exemplu se atampla acel dezastru economic. Scenarii posibile.
Dca locuiesti la oras, brusc cade sistemul de alimentatie publica. Ce faci cu o camaruta intr-un blog de 10 etaje? datorita schimbarilor economice ca rezultat al scaderii resurselor gen petrol, gaz, distrugerea culturilor datorate incalzirii globale, fara transport in general pentru a permite miscarea marfurilor si a persoanelor, eh... nimic grav. Mergi la tara daca ai unde. Dar dependenta de prestari servicii? Daca se strica termopanul ce faci? Dra broasca la usa de metal?
revin...

***

2007-06-18T00:24:00.002+03:00

Este ceea ce desenez eu de cand ma stiu... Acum am descoperit ca pot folosi Paint, stiu nu inseamna nimic este doar un desen.

Seara, vara la copii

2007-06-17T11:55:00.001+03:00

text de Teodora Mocanu

iunie 2007

**********************

Din patul de sus, Tudor întrebă:

-Iulia, oamenii care fumează se duc în iad?

-E mai complicat. Nimeni nu ajunge aşa, una două în iad.

Ceilalţi băieţi începură să şuşotească în paturile lor. Erau zece în total, într-o cameră cu paturi supraetajate. Cei mai mici, Adi, care avea atunci 4 ani, şi Bogdan, mezinul, de doar doi anişori, dormeau în paturile de jos, lângă baie, ca să poată să meargă noaptea la oliţă în caz de urgenţă. Totuşi, amândoi aveau încă sub cearşaf câte o bucată de nailon, pe care Iulia le curăţa şi le întindea pe sârmă la soare în fiecare dimineaţă.

Bogdan se ridică din pat şi fugi în braţele Iuliei care stătea pe jos, în mijlocul încăperii:

-Tudor a fumat, îi şopti la ureche, tremurând de fiorul acestei destăinuiri.

În patul său, Adi se răsucea şi se agita aşteptând ca verdictul să fie dat. Gândul că cineva era pe punctul de a fi trimis în iad în acea noapte de vară îl făcea să se cutremure şi simpla aşteptare a verdictului, atât de definitiv şi de misterios – iadul, atât de departe şi de necunoscut – încât răsucirile violente şi scuturatul picioarelor sub plapumă îl linişteau parcă.

-Du-te de lângă Iulia, se răsti ridicat într-un cot, uitându-se prin întunericul camerei în direcţia în care stătea Bogdănel, ascuns în braţele ei. Du-te la tine în pat!

Răbufinerea de gelozie asociată cu frica pe care i-o provoca gândul eternităţii petrecute în „iad”, nu de el, ci de Tudor, care îi era atât de apropiat, dar poate şi de el, pentru că fusese la doar o secundă distanţă de a duce şi el la gură chiştocul găsit în iarba din faţa casei, fu liniştită doar când îşi găsi şi el loc în braţele Iuliei, care îl aşeză pe celălat picior, alături de Bogdan.

În fiecare seară, ca să îi facă să adoarmă, Iulia se aşeza pe marginea unui pat sau în mijlocul camerei şi le spunea poveşti, sau stăteau pur şi simplu de vorbă. De câteva luni lucra în tura de noapte, şi cea mai plăcută parte a programului ei era aceasta, culcatul copiilor. Cu fetele, patru în total, care dormeau în camera din capătul celălalt al casei, era mult mai simplu. Păpuşile şi cărţile de poveşti aduceau somnul atât de repede pe pleopele lor obosite de atâtea minunăţii descoperite în cărţile frumos colorate sau în privitul păpuşilor care puteau fi orice şi oricine după bunul plac al fiecăreia, încât Iulia îşi petrecea fiecare seară în camera băieţilor. Pentru unii dintre colegii ei de serviciu de la casa de copii, acest lucru era privit ca neglijenţă în serviciu, însă atunci când casa se cufunda somnolentă în altă lume, cea a fanteziei şi a lucrurilor interzise şi misterioase spuse în şoaptă, nu mai exista nici o regulă a celeilalte lumi. După ce fetele adormeau, Iulia se muta în camera băieţilor unde o întâmpinau din pragul uşii personaje năzdrăvane în aşteptarea unor noi aventuri, zgândărind imaginaţia fără limite a spectatorilor neobosiţi. Vara, discuţiile se prelungeau întotdeauna până târziu din cauza căldurii sau poate din cauza geamurilor deschise pe unde intrau şi ieşeau în voie tot felul de creaturi - animale, năluci, personaje de poveste, provocate de adierea molcomă a nopţii.

Cu o săptămână înainte, tot duminică, se strecură în cameră, cu multă multă forfotă şi greutate un dinozaur. Curios, geamul era totuşi atât de mic. Însă s-au trezit în cameră cu ditamai dinozaurul după provocase agitaţie şi făcuse gălăgie atunci când Luca şi Tudor se certau:

-Întreab-o, tu, eu nu o întreb.

-Ba întreab-o tu, e o prostie să întrebi aşa ceva.

-Iulia, în Biblie de ce nu zice de dinozauri? întrebă Tudor, când prinse un pic de curaj.

-Păi în Biblie nu sunt chiar toate lucrurile, Biblia e despre altceva, zise Iulia încercând să-şi facă loc prin cameră pe lângă dinozaur.

-Vezi că nu e prostie să întreb, se răsti Tudor la Luca. Şi atunci înseamnă că au existat dinozauri chiar dacă în Biblie nu zice de ei?

În fiecare seară de duminică camera se umplea de personaje biblice şi de întrebări cu privire la păcat, la nemurire, la droguri, femei şi bărbaţi, adevăruri şi neadevăruri, stârnite de slujba de la biserică. Dinozaurul a fost scos, cu mare greutate afară din dormitorul băieţilor, ca să facă loc unui balaur ce aştepta nerăbdător în faţa gemului să-i vină rândul, imediat după ce toată lumea a căzut de acord că au existat dinozauri din moment ce există dovezi, dar că Biblia e incompletă sau poate că e completă dar nu e de la început când chiar că au existat dinozauri, atunci, foarte demult, înainte de Adam şi Eva, sau poate că Biblia e completă dar dinozaurii nu sunt suficient de importanţi pentru a fi amintiţi într-o carte atât de sfântă, care oricum e despre altceva. Aşa că dinozaurul i-a părăsit satisfăcut după ce fusese întors pe toate părţile într-o discuţie ce a durat mai bine de o oră şi a câştigat importanţă în ochii micuţilor. Balaurul însă, a fost expediat înapoi de unde venise în mai puţin de cinci minute când s-a aflat despre el că e doar un personaj de poveste, că nu a existat şi că nici nu scoate foc pe nări. Deageaba s-a chinuit să pufăie el căteva focuri pe nările imense, că băieţii l-au alungat, în timp ce Iulia încerca să-l mai ţină puţin, înţelegăndu-i tristeţea.

Dar iată că se treziseră cu iadul peste ei, făcând seara să fie cea mai caldă din toate serile de vară.

-Păi cum ai fumat? Unde ai găsit ţigara? îl întrebă atunci Iulia pe Tudor.

-A lăsat-o vecinul pe bancă şi eu am aprins-o şi am tras din ea.

-Nu minţi! se răsti atunci Adi. Era pe jos şi era aprinsă.

-Nu-i adevărat, era pe bancă. Eu am aprins-o.

-Mincinosu-le! zise Adi. Era pe jos în iarbă.

-Era pe bancă. Şi taci acum că eu vorbesc. Ce contează unde era. Am fumat-o.

-Contează, poţi să ştii că contează. Că n-avem voie să luăm lucruri de pe jos, aşa-i, Iulia? ceru el ajutor. Şi să ştii că cine minte merge în iad.

Aşa s-au pricopsit cu toţii cu iadul pe capul lor şi se părea că mai are de gând să stea mult şi bine din moment ce se arăta-se neîndurător un alt păcat - minciuna, de care se făceau cu toţii vinovaţi.

-Lasă-l acum, zise Iulia. De câte ori ai tras din ea?

-O dată, răspunse Tudor.

-Minţi, ai tras de mai multe ori.

Ceilalţi copii chicoteau în pătuţurile lor aşteptând să se risipească din cameră iadul ce-i ameninţa pe toţi deoarece toţi fuseseră acolo, şi toţi au vrut să tragă din ţigara găsită de Tudor în iarbă, dar nu au apucat pentru că Tudor, fiind cel mai puternic dintre ei, cu toate că nu era şi cel mai mare, la cei doar 9 ani ai săi fumase singur chiştocul aprins din care se mai puteau trage doar căteva fumuri.

-La biserică ne-a zis că cine fumează merge în iad, spuse Tudor cu o voce ce cerea parcă îndurare.

-Şi cine fură, completă Adi. Vecinul de vizavi a furat o bicicletă, aşa a zis baci Ghiţă. Că a intrat la un om în curte şi a luat-o, de acolo are el bicicleta aia nouă. Şi el merge în iad, aşa-i Iulia?

-Păi e un pic mai complicat. Nu ştiu cum să vă explic, dar viaţa omului e lungă. Şi fiecare face o mulţime de greşeli, dar asta nu înseamnă că se duc toţi oamenii automat în iad.

-Adică dacă acum îmi pare rău mi se şterge păcatul ăsta şi nu mă mai duc în iad? Dar dacă mai fac după aia? Atunci ce se întâmplă? întrebă Tudor îngândurat.

-Uite ce cred eu, zise Iulia. Nu cred că cine fumează merge în iad, la fel cum nu cred cp cine fură sau minte merge în iad.

-Atunci cine o să meargă în iad? întrebă Luca oarecum uşurat.

-Asta noi nu avem de unde să o ştim, doar Dumnezeu ştie. Oricum, să minţi nu e frumos, nu e drept. E normal şi firesc să spui adevărul. Să furi nu e bine pentru că iei lucrul altuia care nu ţi se cuvine.

-Ce înseamnă că nu ţi se cuvine? întrebă Cătălin din patul său de lângă geam, ascuns sub plapumă până la vârful nasului, ascunzându-se parcă de lumea misterioasă de afară, atât de aproape de el.

-Înseamnă că nu-l meriţi, îi răspunse Iulia.

-Adică nu e pentru tine, completă Tudor.

-Cam aşa ceva, întări Iulia. Adică dacă vine cineva şi îţi ia adidaşii tăi, nu-ţi convine, nu Adi? Pentru că sunt ai tăi şi nu îţi place să ţi-i ia cineva fără să ţi-i ceară.

-Eu îi sparg capul la ăla care vrea să-mi ia adidaşii, replică Adi sărind în picioare. Să vezi ce-i dau.

-Păi vezi. Nu-ţi place. Aşa nici omului a cui era bicicleta nu-i place pentru că o fi lucrat mult ca să îşi cumpere o bicicletă.

-Şi dacă fumezi? întrebă Luca.

-Cu fumatul e altceva, răspunse Iulia.

-Mergi în iad? întrebă Cătălin zgribulindu-se sub plapumă.

-Lăsaţi-o să zică, nu vă mai băgaţi, sări şi Tudor din pat nerăbdător.

-Nu mergi în iad. Problema e că nu e sănătos.

Aşa începu să se risipească iadul de deasupra capetelor lor, rarefiind aerul şi lăsând degete le moi ale somnului să mângâie creştetele băieţilor. Adi, se aruncă descumpănit în patul lui, plictisit de începutul unei noi teorii despre ce e sănătos şi ce nu, când el nici nu putea înţelege la vârsta lui care-i treaba cu sănătatea. Bogdan moţăia deja trecându-şi degetele prin părul Iulie, în timp ce zeci de buburuze îi dansau pe pleoape.

-Of, făcu şi Mihai, din patul său de sus, întorcându-se cu faţa la perete când misterul s-a spulberat, căutându-şi în vise propriul mister. Iar ne ţii teorie.

În liniştea camerei Iulia încerca şă-şi pună în ordine o explicaţie pe înţelesul lor. La urma urmei nimeni nu-i putea opri ca la un moment dat să fumeze, mai târziu bineînţeles, dar în concepţia ei sperieturile acestea cu iadul erau exagerate. Adierea vântului de iunie aducea încet raiul în încăpere odată cu mirosul florilor de tei, iar liniştea, acea linişte întreruptă din când în când de câte o nălucă ce se furişa printre paturi spre căpşorul vreunui copil gata să adormă, se lăsa peste ei răcoroasă, în aşteptarea discuţiilor de a doua zi şi din fiecare seară din zilele următoare până duminică şi apoi de luni, de marţi, şi tot aşa, până ce va veni din nou o duminică cu iadul său.

-Tudor, zise Iulia în şoaptă. Tu ştii că ai astm. Să nu mai fumezi că îţi face rău.

Se ridică apoi şi îl puse în pat pe Bogdan. Trecu pe rând pe la celelalte paturi, mângâind pe întuneric căpşorul fiecărui copil. Cătălin tresări când ea încercă să-l învelească.

-Iar am zburat, şopti el şi adormi din nou, nu înainte ca doi pitici ce stăteau de pândă pe pervazul geamului să se furişeze în visele lui.

Doar Tudor mai era treaz peste încă jumătate de oră când discuţia cu Iulia ajunsese la plămâni, deoarece cunoştea prea bine cum e să tragi aer în piept, dar el să nu vină, şi să te sufoci în crize de copil astmatic.

moartea

2007-06-07T15:55:00.001+03:00

Aseara am vazut "The fountine" de Darren Aronofsky.
Plangand.
Nu ca nu m-as gandii tot timpul la moarte. Poate de aceea am impresia ca traiesc intr-o lume absurda.
Personajul din film, doctorul, incearca sa gasesca o vindecare pentru moarte, tot filmul spune ca nu exista solutie si ca noi facem parte dintr-un continuum al vieti, in diferite impostaze, murim si inviem ca parte a naturii, facem parte din ea. "Voi murii" se spune in film.

De cand a murit tatal meu ma vad murind, asa cum l-am vazut pe el, si ma gandesc ca va fi ca si cum voi adormi. Asa ca ma gandesc cum va fi cand va trebui sa ma internez sa ma oprez, sa fiu adormita... Daca sunt de fapt mult mai grav bolnava... Apoi ma gandesc ca trebuie sa mor demn ca sa nu sufere prea mult cei care tin la mine. Dar as fi eu in stare, daca voi fi asa de disperata si speriata.

Stiu mai bine nu ma gandesc, dar vecinul are cancer, o alta cunostinta are cancer... Sa ma bucr ca unca nu am nimic grav, si inca pot face ceva, sau sa-mi vad marac de treaba mea...

viata la birou

2007-06-05T12:42:00.001+03:00

De cand lucrez ca tehnoredactor, intr-un birou unde se iau direct comenzile de la clienti am constatat ca apar clienti barbati care stiu totul. Tipa, gesticuleaza, le cearta pe fete, sunt numai fete in birou, ca sa vina seful, daca ei nu inteleg ceva sau li se spune se sa faca . Doar ca seful este tot o fata. Asa ca de multe ori si ei i se tin lectii despre munca ei, de genul " Pai in afara este asa si asa", " De ce nu faceti altfel", si din nou unde este seful, cine este seful. Ultimul de azi aprope ca a lovit-o pe una din fete, dupa ce ia spus ca-i acra, urata, ca nu stie nimic, si sa taca din gura, etc numai pentru ca ea i-a spus ca mai tre sa scrie ceva pe contract... Groaznic... Patron de hotel vezi doamne, asta inseman ca deja poti lovi pe oricine oriunde daca nu se executa.

stills from "Dolma" video

2007-05-31T22:18:00.001+03:00

Pecica Caminul Cultural

2007-05-28T16:43:00.001+03:00

Sambata dimineata am ajuns din intamplare la intalnirea Radioamatorilor. Dupa ce m-am plimbat din oraselul-care-este-de-fapt-sat Pecica , pe la piata, pe la Mures, pe la inghetata am ajuns moarta de oboseala din cauza soarelui si la Caminul Cultural. Dupa ce totul parea pustiu, abia vedeai oameni de strada, doar la piata era forfota obisnuita, aici inauntru am dat peste o multime agitata de oameni (conform obsesiei mele de a numara oamenii cati barbati si cate femei , erau majoritatea barbati peste 40 ;) , am obsesvta si cateva femei ). Asa , si am sa revin cu imagini si cu interviul ce-l voi face saptamana ce vine cu domnul Ban Bela, cel care organizeaza intalnirea. Toata lumea zambea cu gura pana la urechi.Ce am vazut, tarabe in hol cu diferite componente tehnice, unele de radio altele pt computer, erau chiar si de luat pe gratis, toata lumea vorbea, se pare ca erau oamenii din toata tara, si cativa din Ungaria.
Mi-a placut foarte mult.
Asociatia Radioclubul Judeten Arad YO2KBQ

Dolma

2007-05-28T10:38:00.001+03:00

Noul proiect video la care lucrez "Dolma", despre Lunca Muresului si orasul Pecica, in curand voi face un blog special une voi incarca texte si imagini :))
Poze facute de Gelu Gircz.

adopta un ONG

2007-05-28T10:03:00.002+03:00

Prin proiectul Adopta un ONG, sunt alaturi de :
AFIV-ARTEMIS
ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA FEMEII DIN ROMANIA
PRO WOMEN

Pentru ca inca traim intr-o societate cu o mentalitate conservatoare/arhaica in care femeia trebuie tinuta in frau, controlata, modelata, trebuie sa fie cuminte, sotie, pasiva, frumoase si sensibila, sa nu comenteze, sa zambeasca frumos; violul este vina ei, violenta domestica nu este o problema sociala, traficul de persoane se intampla pentru ca femeile sunt proaste, mass media foloseste imaginea/corpul femeii ca marketing; exista doar 8 adaposturi pentru protejarea femeilor in situatii de violenta domestica, sexuala in Romania; nu exista de cele mai multe ori destule fonduri si atentie media pentru aceste probleme etc
Mai jos este o lista de linkuri cu multe motive si explicatii...

si lucrez cu:
D MEDIA
Este un ONG pentru media independenta/alternativa.
Cate ceva despre de ce avem nevoie de media independenta aici.

nu exista probleme de gen in Romania

2007-05-23T10:38:00.002+03:00

Mai ales pentru cei care considera ca nu exista probleme de gen in Romania si feminismul este o prostie...

- "Vrem democratie, dar nu pentru femei!"
http://www.proiectns.org/archives/000077.html

- "Muierea iti judeca pe dracu si ti-l scoate dator"/ "Cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi urme"
http://romania.indymedia.org/ro/2005/09/1005.shtml

- "Nu sint feminista, dar..."
http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=101

- "Lapidarea Monei Magdalena Musca"
http://www.technorati.ro/node/39481

- "Despre Eden"
http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=90

- "Bila neagra pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati in romania"
http://cyberculture.ro/blog/?p=850

- "pula fashion: intre revolutie de consum si misoginism"
http://romania.indymedia.org/ro/2005/09/1037.shtml

- "What does feminism need?"
http://www.jsri.ro/new/?Archive:JSRI_No._14_%7E_Summer_2006_-_What_Does_Feminism_Need%3F_Challenges_and_Developments_in_Gender_Studies

- "Laicitate si complicitate"
http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=168

- "Pensia lunara a femeilor va fi mult mai mica"
http://romania.indymedia.org/ro/2006/11/1745.shtml

- "Manifestatie, concert, violenta acceptata…"
http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=161

- Mituri despre violenta domestica si sexuala, statistici, informatii
http://www.proiect-marturii.ro/index.php/?page_id=6

- "Hartuirea sexuala la romani: "normala", provocata de victima si imposibil de demonstrat..."
http://tinyurl.com/ypl5uz

- "Prostitution... give them all a share of it!"
http://romania.indymedia.org/en/2007/03/1892.shtml

- "Fourth arm of the state. Romania’s press becomes a willing partner in prejudice"
http://www.eurozine.com/articles/2006-09-21-nicolae-en.html

- "The Erasure of Romani Women in Statistical Data: Limits of the Race-versus-Gender Approach"
http://www.eumap.org/journal/features/2003/april/romastats

- "Child Marriage a Cultural Problem, Educational Access a Race Issue? Deconstructing Uni-Dimensional Understanding of Romani Oppression"
http://www.errc.org/cikk.php?cikk=2295

- "Double Discrimination Faced by Romani Women in Europe"
http://www.penelopes.org/Anglais/xarticle.php3?id_article=713

- "Breaking the Barriers – Romani Women and Access to Public Health Care"
http://eumc.europa.eu/eumc/material/pub/ROMA/rapport-en.pdf

- "Re-envisioning Social Justice from the Ground Up: Including the Experiences of Romani Women"
http://projects.essex.ac.uk/EHRR/archive/pdf/51.pdf

In terms of money

2007-05-14T15:56:00.001+03:00

:: Jaap den Haan / 09.05.07

In terms of money

Sometimes it is counterproductive to critisise people for their money. It safeguards them against constant control and intrusion and gives useful people the opportunity and privacy to do anything at all.
An environmentalist is checked for his electricity-bill, and we see a type of control occurring by for instance housing-corporations, which are the first to take advantage of his ideas leaving or putting still paying occupiers merely in the cold to save energy and money in particular.
This phenomenon we see for instance take place in the Netherlands, symbolically.
Also insurance companies are quick to acknowledge the danger of global warming and assess the risk of floods, as is now happening in London.
As long as anything can be measured in terms of money, it is real to the public, which is the first victim of its assessment, trapped.
A lover of nature who buys vegetables in the shop is checked if he doesn't have too many flowers in his garden where he could grow vegetables instead, a surgeon if instead of the delicate and expensive knives he uses for surgery has no ordinary kitchen knives at home, and a media-reporter if he has no pigeons to bring the news. An illegal good-looking female somewhere is also a great joy to the envious public, if it will provoke a sense of guilt or shame it doesn't have itself.
Politicians are expected to be the religious leaders that are missing and obviously missed in real. And so politics seems to revolve around the possibility of a scandal more and more. As a reaction it constantly seeks to represent and appeal to controversial elements in society. And the real scandal left are we to ourselves. We are supposed to grow very docile from this type of concern and more subservient even than we were.
Revolutions often became colourless, regressive and even repressive by this type of reasoning: no flowers.
That people with some quality are constantly checked in this way may exactly be one of the reasons why they go into retreat and why there are so few politicians left with some integrity, and the ones left are reactionary. Nobody else wants to take any responsibility.

printre oameni

2007-02-23T20:10:00.001+02:00

Mi-am cumparat un caiet, sa reancep seria de jurnale intime. Imi dau seama ca aici exista intotdeuna ceva priviri necunoscute, un public mai mult sau mai putin fictiv care ma determina la autocenzura. Dar unele chesti tot le pot povesti aici cu riscul de a ma demasca sau a ma pune intr-o situatie penibila etc.

Cateva franturi de realitate, viata cum vreti sa-i spuneti...

- Un autobus care face legatura intre cateva sate si un oras. Dupamasa. Este plin. La iesirea dintr-o comuna urca controlul (nu divulg numele localitatilor numai privat ;), poate ca sunt paranoica)
, deci urca doi tipi, controlorii grasi, cu geci de piele rasi in cap, unul din ei se fixeaza in usa, celalalt incepe sa citeasca incet biletele, liniste. Inainte ca ei sa fi urcat are loc o miscare rapida intre sofer si un nene, un bilet. In spate este descoperita o fata fara bilet. Care spune ca soferul nu i-a dat bilet. Cei doi controlori se intorc si incep sa-l ia la rost pe sofer. Si brusc aud comentarii. "Lasa-ti soferul in pace!", "Din ce-l mai amendati pe saracu om?", " Stiu eu din sursa sigura ce salar ii da-ti la sofer, acuma mai ii si trageti din acel nimic!"," Lasa-ti soferul sa conduca ca mai facem un accident!". Eu stateam in fata, din spatele meu auzeam un cor de nemumtumiri. "Ati face bine sa va gasiti o munca decenta! Si sa nu va mai bateti joc de oameni!"," Sa-i spuneti sefului vostru sa ne bage inca un autobus dimineata ca mergem ca animalele la servici, bine ca trebuie sa platim un abonament lunar de 120 lei, si pentru sambata si duminica, cand nici macar nu folosim autobusul ..." , "Stiu eu ca soferul are 350 lei pe luna!", "Ce bataie de joc!", "Pentru banii astia..."... Revolutie populara , ma gandeam eu, parca se zicea ca nu exista solidaritate intre oameni, sau aveam eu impresia.Acum banuiam ca exista o solidaritate in amaraciune si saracie. Totul s-a terminat cu "o sa adunam semnaturi!". Si zambete cu gura pana la urechi cand au coborat in sfarsit controlorii. (era ceva smecherie la mijloc legat de acel bilet, dar nu am inteles)

- Tot in acel autobus, de data asta in faza de "stam ca animalele" , stau langa o femeie cam pe la 40 de ani. La un moment dat ea ma intreaba" unde coborati", eu ii spun. Apoi ma intreaba daca fac naveta. Ii spun ca nu. Mai imi pune cateva intrebari ca de unde sunt ce fac, auzind ca am stat in Bucuresti,"Cum este viata in Bucuresti", eu am spus ca pt mine a fost stresanta, "Care este nivelul de trai in Bucuresti?", nu stiu, sunt mari diferente intre saraci si bogati, sunt oameni care au salarii extrem de mari... "Dar cei care lucreaza in textile , de exemplu?", nu stiu, probabil ca nu sunt mai mari salariile ca si aici, "Si lucrurile sunt mai scumpe?"nu, "Papa, gazul, curentul?" nu stiu... nu am sta sa compar," Chiria?" depinde de zona , dar pot spune ca sunt asemanatoare cu cele din timisoraa, doar ca acolo sunt si zone foarte scumpe "Pentru cine-si permite" ... distantele sunt mari, pierzi foarte mult timp pe drum " Si eu pierd mult timp pe drum, ma trezesc la 5 sa vin aici la servici.., si nici cum nu este destul, trebuie sa ma invat, sa fac tot mai mult , mai repede..." Am observat o disperare in privirea femeii, banuiam ca este cusatoareasa, la una din firmele italiene din comuna , ... "Sfarsit de saptamana placut" la fel si am coborat, imi venea sa plang... Ce viata misto am eu, si tot nemultumita sunt, pe ce planeta traiesc...

-O cunostinta de familie a murit de infarct, un barbat de 40 si de ani. Dupa craciun. Se spune ca a disparul de acasa pentru cateva zile, plecat la baute pe undeva. Tipul bogat cu multi prieteni. Acum am mai aflat detalii, ca fusese adunat de pe strada, beat, de salvare, ca arata ca un boschetar cu par lung si barba lunga (ca asa purta) murdar si imbotit. A fugit din spital imi spune mama mea. De doua ori a fugit, iar a doua oara a facut infarct in fata spitalului. Cei de la urgenta nu au avut grija de el ca arata ca un boschetar , zice mama, nu stiau ca cine este el. "Dar cum au anunta apoi familia ca a murit?", pai poate ca i-au gasit actele in haine...
Discutia asta o aveam cu mama mea dupa ce ea imi povestea cat de eleganta era secretara unor italieni, si ca poate ca este ok cum ma imbrac eu ca si fata vecinilor , care sta in america, se imbraca la fel, exact acelasi gen de geaca cu pantofi sport si blugi...
De asta depinde viata nostra , ma gandesc, trebuie sa te inscri intr-un tipar acceptabil ca altfel risti sa fi interpretat gresit, ba chiar sa-ti pierzi viata.

-Bombardati din toate directiile, de informatii ca incalzirea globala, ca trebuie facut ceva,ca va creste nivelul apelor, ca e nasol,ca n-o sa mai avem zapada etc stam si ne uitam la o stire pe Euro News, de fapt doua, una ca Germania vrea sa construiasca un pod spre Danemarca (14 km), care va consta miliarde de euro(5 billion euros ($6.5 billion)-ma gandesc ca va dura vreo 5 ani sa se construiasca acest pod) si pregatirile pentru olimpiada de sporturi de iarna (Vancouver 2010) care si aia costa cat tot asa...
Faceti voi legaturile intre cati bani, timp si la ce ar mai putea fi de folos acesti bani... Ca de exeplu citand din filmul lui Gore "An inconvinient truth", deci daca ai intr-o balanta intr-o parte Terra in cealanta parte o gramada de bani, ce alegi? Adica ce faci cu bani dar fara Terra...

-Discutie de bucatarie despre anime. Noi ne-am uitat la "Chobits". Mistik spune ca este prea shojo, pt fete. Ca de exemplu "Cowboy Beboop" este mult mai misto. Ii spun ca mie nu-mi place. Ca fetele cu fetele baieti cu baietii, in gluma. Dar "Chobits" este pentru fete de pana la 18 ani, Nita tu cati ani ai. Legatura imediata, si datorita exemplelor date , a fost ca daca ai 30 de ani (si esti fata) probabil ca trebuie sa te uiti la anime-uri pentru baieti. "Cowboy Beboop" mi se pare prea macho, story-ul nu-mi place deloc, imi place foarte mult animatia dar in rest... Uuuu, anime pt fete, mama ce nasol, iti pierzi din demnitate daca te uiti, mai ales daca ai 30 de ani. ;)

...revin

sonic youth - tunic

2007-02-11T16:50:00.001+02:00

Tot din seria video clip preferat, muzica ascultata obsesiv...

GET UP

2007-02-08T20:19:00.001+02:00

Sleater-Kinney: Get up

moara de vant

2007-02-01T22:40:00.001+02:00

De cateva zile urmarind modul drastic in care s-a schimbat vremea pe aici, plus o crescanda panica interceptata prin TV despre incalzirea globala ...

Sambata cumparam pomi sa plantam in gradina.
Apoi ne gandim sa construim o moara de vant. Apoi vom raspandi ideea pe aici ;)
Am sa revin mai tarziu cu detalii acum doar caut asa ca urmeaza aici o lista de site-uri care ne vor fi de folos:
http://www.free-soil.org/
http://www.windmillworld.com/windmills/faq.htm
http://www.alternative-energy.co.uk/

femeia care astepta

2007-01-09T00:21:00.001+02:00

Vorbind cu mine insami, dupa o luna de reanimare in pace.
Sambata am reusit chiar sa citesc o carte. Si sa sting TV-ul. Ironic cartea se numeste " Femeia care astepta" de Andrei Makine. Daca se intreaba cineva de ce tocmai aceasta carte , a-ti ghicit, ma simt ca o femeie care asteapta.
Undeva intr-un pustiu rural parasit si izolat din nordul Rusiei, ea isi asteapta barbatul iubit de 30 de ani, o femeie foarte desteapta mult prea educata pentru mediul in care traieste , se hotaraste sa ajute batranele din sat, si din inprejurimi , renunta la cariera academica si corupta pentru frumusetea inexprimabila a naturii. Si poate pentru ca isi asteapta iubitul plecat in razboi de 30 de ani... Autorul obsedat sexual de 27 de ani isi da toata silinta sa se culce cu ea , si reuseste, apoi fuge speriat si asa se termina cartea.
Eu femeia care asteapta in varsta de 30 de ani, izolata de circumstante la tara inghitind tone de pastile din plante, si tot amanand un documentar despre batrani, astept. Nu ca nu ar fi interesant.
De exemplu aflu picanterii despre viata politicienilor din orasul/sat unde sunt, despre braconaj, despre cum se spala bani. Intr-o vizita pe malul Muresului uitandu-ma la frumoasa padure rezervatie naturala, constat ca nu mai este pe alocuri, dispare rezervatia naturala mandria judetului, lunca Muresului. Mi se explica diferenta dintre vanatoarea gen abator si vanatoare de delectare, prima fiind impuscare in masa din masina, a doua astepti prada sa vina la tine. Practica in zona este vanatoarea gen abator, pescuitul este de acelasi gen, un tip cu 10 undite era la cativa pasi mai incolo de noi.
...
Mai trebuie sa citesc vreo doua carti sa-mi revin din letargie.

Dear GOD, JESUS, SANTA

2006-12-08T09:41:00.001+02:00

PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE
PLEASE PLEASE PLEASE

give me a VIDEO CAMERA because ...(privat message),
and also because... (another privat message) and I will ...(again privat message) forever.

With LOVE,
nita

Amsterdam my love

2006-12-06T00:10:00.002+02:00

still images from the film

project made by Nita Mocanu in collaboration with Gelu Gircz, Oana Petrugan and Marius Stoica

„ There were to many noises on the boulevard, cars, carriages, trams, restless people…I wandered on quite by-streets. After the clear roving during day time, the revenge was trying me out: a strange lucidity made me feel the soft floating of the earth with all what was on it. I was afraid that I could detach, to fall down, to fall up (it was the same). I was trying to move near the trees, the street lamps, the iron fences, anything that I could hang on to at need.”
Gellu Naum - "Zenobia"
(Romanian surrealist writer)
„ Amsterdam my love” is the name of a film that doesn’t exist in reality. The unwritten script is based on a walk description that is more or less imaginary: Amsterdam (Staatsliedenbuurt neighborhood)… is the place where the walk takes place and Arad is the place where this film could be shot. The photos that are real are the unique proofs and traces of this walk, of this film, only trough them “ Amsterdam my love” can exist as this fictional film and as my work.
The imaginary script provoked by these photos is based on the set of information of each of those viewing the work. Each person can have a distinct and unique imaginary story.
The photography is a static image, fixed, dislocated from a certain event that has an unknown beginning or ending. From this perspective, the photography is a singular proof or testimony of that event. Therefore, ones ability to reconstruct the event is always dynamic and provocative: starting off with a photo, there could be constructed multiple types of events in which that photo could be integrated as testimony.
The idea of this work started like this, I was reading the statistic received from Esther Vhoosen, and suddenly I realized that I’m imagining the statistics using my home town Arad as representation.
I was never in Amsterdam , so I can’t say how similar are the two towns, Arad and Amsterdam , but I think that they are confounding in each other in our imaginary worlds. The story in the photos is about the lives of three people in Amsterdam , their common lives among others. The imaginary film is the possible reconstructions of their lives and identity trough each of us.

Special thanks to Raluca Sida for the help

Gellu Naum -Zenobia

2006-11-30T14:04:00.002+02:00

„Pe bulevard erau prea multe zgomote, masini, trasuri, tranvaie, oameni agitati... M-am abatut pe strazi tacute, laturalnice. Dupa senina hoinareala din timpul zilei ma incerca revansa: o stranie luciditate ma facea sa simt plutirea lina a pamantului cu tot ce se afla pe el. Ma temeam sa nu ma desprind, sa nu cad in jos in sus (era totuna). Cautam sa ma misc cat mai aproape de copaci, de felinare, de garduri metalice, de orice m-as fi putut prinde la nevoie.”

Gellu Naum- Zenobia

Pentru acest citat ieri in magazinul Unirea am fost amenintata de un paznic/vanzator ca imi va rupe foaia din agenda daca mai scriu un cuvat. Si am mai scris un cuvat si el s-a intors amenintator spre mine spunad ca el are dreptul sa faca asta deoarece asta este politica magazinului.

Ce legatura are asta cu literatura? Una singura, ai bani creezi in continuare, nu ai bani poti doar sa vizionezi... Penibila situatie. Am iesit ca dupa un circ in care eu eram obligata sa fiu clovnul principal.

Am cumparat cartea dintr-un anticariat, am deja 3 exemplare din ea, doar ca celelalte 2 sunt la Arad, si am reciti-to noaptea trecuta.

Ultima oara cand am citit cartea lui Naum eram singura intr-un tren spre Tg. Mures, un personal. Era foarte ciudat, trenul gol iar eu nu stiam unde sunt, si nu stiam unde sa cobor. Am plecat in acea calatorie din intamplare, nimic nu avea sens. Singurul lucru care avea sens era cartea.

viata la batranete / living old

2006-11-23T18:47:00.001+02:00

VIDEO
For the first time in American history, "the old old" -- those over 85 -- are now the fastest growing segment of the U.S. population. Medical advances have enabled an unprecedented number of Americans to live longer, healthier lives. But for millions of elderly, living longer can also mean a debilitating physical decline that often requires an immense amount of care. And just as more care is needed, fewer caregivers are available to provide it. In "Living Old," FRONTLINE investigates this national crisis and explores the new realities of aging in America.

free again

2006-11-23T15:47:00.001+02:00

He just quited his job.

Amsterdam my love

2006-11-21T10:03:00.001+02:00

This photos are just a sketch for the project "Amsterdam my love", I only searched if the idea is working, I will continue in December the "real" photos...

fake?

2006-11-21T10:02:00.001+02:00

home sweet home

2006-11-21T09:55:00.001+02:00

cultura sexismului

2006-11-13T12:15:00.001+02:00

images from:http://www.mariusvasilescu.com/archives/2006/11/13/how-do-you-earn-100-euros/

site-ul meu

2006-11-07T17:57:00.001+02:00

Dupa ceva timp petrecut invatand webdesign am reusit sa-mi incropesc site-ul.
Cel mai greu imi este acuma sa adun tot ce am lucrat in ultimii 6/7 ani, sa caut in sute de cd-uri... Si da, peste o saptama am plecat, incep o noua viata, voi fi altcineva, va fi altceva, nu stiu, dar am impresia ca am trait acesti ani ca sa fiu departe de acel loc in care acum trebuie sa ma intorc inapoi. In mintea mea am creat deja o serie de strategii de evadare, asa ca cine stie, poate nu va fi mult pana cand voi fi din nou in alta parte, altcineva. Sau cum ar fi spus tati, "melo de la 3 la 5 cu Nita"... ce nu am voie? cine a spus ca nu pot fi melodramatica?

trebuie sa plec

2006-11-01T11:09:00.002+02:00

in vis
Era acelasi cer ca in visul cu teleportarea. Eu filmam pe pozitii catastrofa, o planeta uriasa trecea pe langa Pamant, se vedea clar, stiam ca in ceva timp va urma un val de furtuna ce va izbi Pamantul, trebuia sa ne protejam, alergam disperata printr-o pivnita sa acopar toate gaurile, dar in acelasi timp stiam ca totul este inutil, cel mai probabil vom murii cu totii, deoarece Pamantul fusese deplasat de pe traiectoria s-a obisnuita, doar atat stiam...

in realitate
Sunt extrem de confuza. Trebuie sa ma mut din nou cu toate lucrurile mele dintr-un oras in altul, nu am nici un chef, mai ales pentru cele cateva luni de adaptare dincolo, pentru ca nu voi avea internet o perioada, pentru ca o sa trebuiasca sa ma agit de 5 ori mai mult ca sa fac arta. Si nu in cele din urma, pentru ca nu vreau sa ma stabilesc nicaieri. Vreau sa fiu tot timpul "in between", iar acum trebuie sa ma mut acasa, la familia mea. Trebuie din cauza banilor, si a incercari mele de a avea timp de proiectele mele...

ooo sunny day...

2006-10-31T10:55:00.001+02:00


"Gimme the Mermaid"Negativland and Tim Maloney

ghinion

2006-10-30T15:42:00.001+02:00

De cateva luni am ghinion. Ca urmare a ghinionului constant deja am cosmare cu tot felul de temeri ca daca mai fac o miscare cine stie ce mi se mai intampla. Dar sa recunosc am mai avut si momente misto (dar trebuie sa ma gandesc bine ca sa mi le amintesc).
Numai in dimineata asta, mergand la Ambasada Macedoniei sa intreb de viza, cu noul meu polar de la second incepe ploaia. Exact cand ies din metrou la Romana, ajung fleasca la ambasada unde trebuie sa stai la fereastra din strada sa depui actele. Ma rog, am luat cu mana uda formularul si m-am intors. Bineanteles ca ajungand acasa ploaia s-a oprit...
Asta este un caz minor. De o luna astept raspunsul de la fundatie pentru care trebuia sa lucrez, trebuia cand m-au cautat, foarte /extrem de rapid, sa scriu proiectul, ei l-au acceptat dar dupa cateva zile aflu ca finantatorul nu a dat un raspuns clar, dupa ce tot eu a trebuit sa sun sa intreb ce se intampla. Dupa ce i-am rugat sa ma anunte periodic daca se mai face proiectul, cred ca tot eu va trebui sa sun din nou sa intreb ce se intampla...
Dar ca sa fie placuta asteptarea de o saptamana astept inca un raspus pentru o expozitie la care ar trebui sa fac untr-o luna lucrarea. Ca si la proiectul celalat totul este flashy initial, ma bucur, ma agit, si brusc nu mai aflu nimic.
Marius mi-a sters folder-ul din computer, care continea contracte, texte in diferite faze de evolutie, cam tot ce am lucrat in ultimele 2 luni. Prin iunie a mai sters si un folder cu toate fotografiile facute de mine pentru un proiect.
Am datorie de 200 lei si trebui sa imprumut 100 de euro ca sa plec in Macedonia. Nu am vrut sa plec in Macedonia dar ei au insistat, de fapt mai multe persoane din anturajul meu m-au incurajat. Este un festival de "urban arts" unde trebuie sa prezint video, se numeste "Art generator".
Am racit din nou, iara trebuie sa merg la doctor si nu am deloc bani.
Si la dentist trebuie sa merg...
Era sa sparg o usa in cursul vizitei la "Babele" pentru ca tipa care pazea cu inversunare WC-ul m-a incuiat inauntru si eu m-am infuriat ca niciodata in viata mea, initial trebuia sa facem consumatie la bar pentru a avea acces la WC. Am baut un suc si am mers la WC. Cum am intrat strecurandu-ma pe langa tipa care flanca usa, ea a si incuiat-o. INCREDIBIL! Asa ca dupa ce am batut civilizat la usa vreo 2 min, am inceput sa dau cu piciorul cu o sete nemaiantalnita la mine. A iesit cu scadal, mai ales dupa ce Andra le-a spus celor de la bar ca eu vreau sa-i omor.
Acest horror trip ne-a costat numai 1 milion. Ca sa vad 4 pietroie cu miros de urina si caca.
Asta se intampla dupa ce trebuia sa pun visuals pt AKM la Otakufest. Acolo, dupa ce am pregatit un material complet nou, doua zile cu straduinta, aflu cu cateva ore inainte de fapta ca nu se pot pune visuals in saptiu ca nu este loc. Eu am zis ca poate gasim o solutie. Inainte de asta mi sa zis ca nu am nevoie de nimci, nici comp , nimic, numai sa vin cu filmuletele (tin sa mentionez ca sunt un VJ amarat fara laptop). Asa, si am mers, AKM era setat intr-o incapere, si compul de pe care trebuia eu sa pun in alta. FARA CABLU SVHS !!!, ce blestem, na cu ochi in lacrimi mi-am scos sticla de vin din geanta si m-am anesteziat. Ultima data cand incercam sa pun visuals pt AKM, la Underground festival la Timisoara, exact cand urmam noi a venit politia si a imprastiat lumea. Si nu ar fi asa nasol daca nu mi-ar place asa mult dj-ingul lui AKM, dar imi place si vreau sa pun visuals, Doamne stiu ca sunt un nimic dar TOTUSI...
La Bienala Tinerilor Artisti din Bucuresti inainte cu 3 zile de vernisaj , cand ma duc si eu cu DVD-ul in buzunar sa -mi instalez filmul, sa fac un soud check... X curator isi vrea artistul in sala in care trebuia sa expun. Si tot X curator afland ca am un film despre "vise" imi sugereaza sa proiectez pe tavam filmul, ma enervez de incep sa tremur si sa ma balbai. Ii spun in starea asta ca nu este despre vise ca este despre experienta interioara, si ca ar fi trebui sa fie facut special pt tavan ca sa-l proiectez pe tavan. Cand am aflat ca trebuie sa ma mut am spus ca este ok sa ma bag in alt spatiu, ca cel initial, un mini cinematograf, nu era destul de intim pt video-ul facut de mine si de Marius. Gasim in cele din urma un spatiu in pivnita, totul este ok, numai ca stau 5 ore dupa tehnician, apoi plec, a doua zi stau 4 si plec... Si sambata inainte de vernisaj reusim sa punem tot sus, si omul ce expune langa noi da drumul la video-ul sau, care distruge atmosfera video-ului nostru, sunt total opuse. Si asa a si a ramas.
S-a ars sursa de curent si ventilatorul de la placa video exact cand trebuia sa exportez "Doar maine". Dar am rezolvat problema in 2 ore :). Dupa 2 saptamani se arde sursa si la compul lui Marius.
Mai pot face o lista cu ghinioanele Dorei, sora mea, care le depasesc pe ale mele :). Ultima oara a picat poarta pe ea, inainte de asta a cazut curetul in casa cand a dat drumul la noua si scumpa centrala. Si inainte de asta a descoperit ca are o teava sparta in perete si o costa 150 lei ca s-o schimbe. Asat numai in cursa de o saptamana.

revin cu noi si palpitante intamplari,

Negativland's Mark Hosler on Copyright

2006-10-27T09:47:00.001+03:00

Negativland's Mark Hosler on Copyright

Ladyfest Romania

2006-10-20T13:15:00.001+03:00

Domeniul ladyfest.ro nu apartine festivalului de arta Ladyfest Romania. http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=116

De fapt domeniul a fost cumparat asa cum a facut Noua Dreapta cumparand domeniul indymedia.ro, deoarece continutul site-ul original nu se potrivea cu ideile, ideologia lor. Adica persoanele care au cumparat domeniul sunt impotriva festivalului de arta Ladyfest, care promoveaza femeile in arta si muzica. Site-ul original http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/ contine texte pe subiecte ca feminism, drepturile femeilor si ale omului.

Urmatoarea editie a festivalului va fi in 2007, ne vedem acolo.

________

The domain ladyfest.ro is not belonging to the art festival Ladyfest Romania. http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/?p=116

In fact the domain was bought in the same way like the New Right bought the indymedia.ro domain, because the content of the original site was not fitting their ideas or ideology. I mean those persons that bought the domain are against the art festival Ladyfest Romania, which is promoting women into art and music. The original site http://ladyfest-ro.pimienta.org/weblog/ contains texts on issues related to feminism, women and peoples rights.

The next edition of the festival will take place in 2007, see you there.

NEGATIVLAND'S TENETS OF FREE APPROPRIATION:

2006-10-19T15:25:00.001+03:00

FREE APPROPRIATION IS INEVITABLE when a population bombarded with electronic media meets the hardware that encourages them to capture it.
AS ARTISTS, our work involves displacing and displaying bites of publicly available, publicly influential material because it peppers our personal environment and affects our consciousness. In our society, the media which surrounds us is as available, and as valid a subject for art, as nature itself.
AS ARTISTS, the economic prohibition of clearance fees and the operational prohibition of not being able to obtain permission when our new context is unflattering to our samples should not diminish our ability to reference and reflect the media world around us.
OUR APPROPRIATIONS are multiple, transformative, and fragmentary in nature; they do not include whole works.
OUR WORK is an authentic and original "whole" being much more than the sum of it's samples. This is not a form of "bootlegging", "piracy" or "counterfeiting" intending to profit from the commercial potential of the subjects appropriated. The law must come to terms with distinguishing the difference between economic intent and artistic intent.
THERE IS NO DEMONSTRABLE NEGATIVE effect on the market value of the original works from which we appropriate, or the cultural status or incomes of the artists who made the original works. Referencing a work in a fragmentary way is at least as likely to have a positive effect on these areas of concern. (RAP/HIP HOP sampling played a big part in the renewal of James Brown's career, and he has sued them for it!)
THE URGE TO MAKE one thing out of other things is an entirely traditional, socially healthy, and artistically valid impulse which has only recently been criminalized in order to force private tolls on the practice (or prohibit it to escape embarrassment). These now all-encompassing private locks on mass media have led to a mass culture that is almost completely "professional", formalized and practically immune to any form of bottom-up, direct-reference criticism it doesn't approve of.
THE COURTS' often-espoused principle that "if it's done for profit, it can't be fair use", represents a thoughtless and carelessly misguided prejudice against the struggle of new art to survive. Making media—any media—is expensive. It requires substantial up front investments in time and manufactured goods to create, duplicate, and distribute anything. The courts' easy reliance on a not-for-profit standard for fair use ignores the reality that artists, no matter what they choose to do, need to support themselves and their work with a return on their investment just like everyone else. The currently applied "nonprofit" standard simple assures that only the independently wealthy may dabble in fair use. If society values the challenging and reforming aspects of critical, fair use works that bubble up from independent grassroots thinking, the law should not condone the smothering of such works by disallowing their economic survival in our free marketplace.
WE BELIEVE that artistic freedom for all is more important to the health of society than the supplemental and extraneous incomes derived from private copyright tariffs which create a cultural climate of art control and Art Police. No matter how valid the original intent of our copyright laws may have been, they are now clearly being subverted when they are used to censor resented works, to suppress the public need to reuse and reshape information. and to garner purely opportunistic incomes from any public use of previously released cultural material which is, in fact, already publicly available to everyone. The U.S. Constitution clearly shows that the original intent of copyright law was to promote a public good, not a private one. No one should be allowed to claim private control over the creative process itself. This struggle is essentially one of art against business, and ultimately about which one must make way for the other.

vizita la rezervatia "naturala"

2006-10-18T14:28:00.002+03:00

VIS:

Ne-am decis sa incercam sa locuim acolo. Pamantul era aproape pustiu. Un fel de campie arida si fierbinte. Deoarece ma plimbam de capul meu cautand padurea un barbat masiv m-a atacat, vroia sa ma violeze. Eu nu prea intelegeam ce se intampla ma bateam cu el, evident nu aveam destula forta asa ca incercam sa scap, am inceput sa alerg prin niste coridoare formate din scanduri si ramasite de pereti din scaduri, si in cele din urma am reusit sa ies pe sub un perete intr-un fel de cotet de animale, si am luat-o la fuga spre "padure". Eram tota zgariata, aveam taieturi la picioare, pe care incercam constant sa le acopar. Am uitat repede evenimentul. Padurea de pe malul Muresului era frumoasa si perfecta, ma bucuram, dar apropiidu-ma am alunecat pe marginea a ceea ce am costatat ca era locul de unde incepea nisipul, si am cazut ingrozita in apa, ma gandeam ca este acida si am sarit repede inapoi pe mal. Dar nu patisem nimic. Ma miram cat de limpede era si cum de creatorii paduri au reusit sa o curete. Apoi ne-am plimbat prin padure, era liniste. Se insera si trebuia sa ne intoarecem, eram multi. Intr-o cladire veche cu lambriuri de lemn batatorite asteptam la coada la teleportare. Nu prea-mi aminteam cum am ajuns acolo. Acum imi era frica. Doamna cu listele ne-a anuntat ca nu mai sunt locuri decat la compresie foarte proasta, unde riscam sa avem probleme, adica se poate sa pierdem anumiti atomi, si asta se va resimti in timp. Ce obositor mi se parea, eram la 500 de kilometri si acum mi se parea enorm, ... Am iesit afara, cineva propusese sa mergem cu masina inapoi. Se intuneca, si priveam cerul, care era strabatut de un arc electric. Ii explicam persoanei cu care eram ca asta este din cauza stratului de ozon, care aproape ca nu mai exista. Si culmea ca noi oamnenii inca nu ne dam seama ca suntem la un pas de catrastofa. Celalalt sa uita la mine, inca respiram bine. Era ca un fulger, ce se agita constat pe cer, un inel ce incojura pamantul. Am urcat in masina, era superblindata, abia aveam loc in ea datorita peretilor grosii si moi, ma gandesc ca voi dormii tot drumul. Acasa, la Bogdan in camera observ ca langa geam este pictat un soare, ca de fapt toata camera este pictata ca un apus de soare. Cineva intra si aprinde lumina, totul dispare.

ca un superfan corect

2006-10-03T14:46:00.001+03:00

The Knife
Offbeat Swedish duo The Knife have always been shy of media and live appearances, in recent years cultivating a self-conscious weirdness which has set them apart from their peers. Twisting electro-pop and techno into ear-bending territories with pitch-bent, androgynous vocals and quirky synth melodies, they're probably best known for the altogether different cover of Heartbeats performed by acoustic crooner Jose Gonzalez.
:)))))))))))))))))

The Knife-Pass this on

2006-10-01T11:13:00.001+03:00


Clip vizionat obsesiv in ultimul timp, mai ales dimineata...

on a rainy day I went out for a walk, I was depresed...

2006-09-25T17:27:00.001+03:00

Despre Eden

2006-09-22T18:02:00.001+03:00

de Nita Mocanu
septembrie 2006

Odata cu proiectul “Made in Italy”, o colaborare intre Candida Tv (un grup de video activisti din Roma, Italia http://candidatv.tv) si grupul din care fac parte, D Media din Cluj (asociatie pentru media alternativa http://www.dmedia.ro), am inceput discutiile despre delocalizarea firmelor italiene spre estul Europei si cum afecteaza aceasta situatie viata femeilor.
“The reality of foreign investment was very different from the initial promise: labor rules were not respected, working conditions were poor, the unions were absent, and many companies delocalized further east when wages began to increase, leaving the workers without a job from one day to the next. Many people left to work abroad rather than compete for jobs paying 70 euro per month at Italian firms in Romania. Italy has become the leading destination for Romanian migrants, with some 2 million workers, mostly clandestine. We thought it important to highlight this connection because public discourse in Romania has uncritically celebrated foreign investment as a panacea that would save the nation. This is even more true now, in the midst of a wave of EU euphoria and following the rise to power of a newly elected neoliberal government that has reformed the tax structure and labour code in order to attract more foreign capital.” “Memoirs of a Video Activist” by Joanne Richardson
“Out of 11000 Italian companies in Romania (13% of all foreign companies, employing around 700000 people) the largest concentration is about 4000 in Bucharest area and1000 in Arad-Timisoara area. (...) Before visa restrictions were lifted in 2002, businesses in Veneto lobbied for eliminating visa restrictions for Romanian migration in order to facilitate a selective recruitment and training of Romanian migrants in their plants. (...) In 2001 Veneto Region signed an Agreement Protocol for recruitment and training of circular migrants in Italy who would then return to work in Italian companies in Timis district. Unindustria Treviso organized its annual conference in Timisoara in February 2001 with Italian and Romanian government ministries asking public support for the improvement of infrastructure, funding for setting up of technologic and industrial parks in Timisoara and a reduction of red tape on trade. The Conference showed the willingness of Italian enterprise to become directly involved in Romanian politics, and in moulding a special territorial partnership between Veneto and Arad-Timisoara regions. “ Joanne Richardson

In cadrul acestui proiect am relizat un scurt documentar video numit “Eden” cu femei care lucreaza in companii italiene din Arad, un orasel in vestul Romaniei, orasul meu natal. Doream sa aflu parerea lor despre munca in aceste companii si experienta lor personala legata de acestea.

Oficial, in Romania, femeile au aceleasi sanse si drepturi ca barbatii, dar munca femeilor este in continuare mai prost platita ca cea a barbatilor.
“Contextul românesc ne arată că, în domeniul muncii, femeile suferă o serie de discriminări. Acestea se datorează faptului că există domenii ale economiei în care femeile sunt majoritare, sau domenii în care bărbaţii sunt majoritari. Acest fapt duce la o segregare pe sexe a ocupaţiilor, observându-se că cele feminizate sunt, în general, mai prost plătite.” ANES [1]

“De exemplu : salariul mediu brut in domeniul financiar este de 22.183.597 lei pentru barbati si de 15.750.276 lei pentru femei; in domeniul sanitar salariul mediu brut realizat de barbati este de 6.988.944 lei fata de 5.939.880 lei realizat de femei.”
“Cartea neagra a egalitatii de sanse intre femei si barbati” de Ioana Bozga, Laura Grünberg (coord.), Theodora-Eliza Vacarescu [2]

Odata cu industrializarea de la sfarsitul secolului XIX, in Romania, femeile au intrat si ele in sfera publica, si pe piata muncii. Primele slujbe ocupate de femei erau in general cele refuzate de barbati, deorece erau prost platite. La inceputul secolului XX femeile erau o categorie fragila si expusa exploatarii, deorece nu aveau pregatirea necesara pentru a ocupa anumite posturi dar si datorita prejudecatii ca ele nu pot indeplini decat munci inferioare.

“Pentru lucratoarele cu salariu maxim de 1 leu si 75, cheltuielile neprevazute sunt necesitati irealizabile, la care nu le este permis nici a visa, iar pentru salariile de un franc pe zi, strictul absolut necesar deja este un lux nepermis! Dar cand aceste femei mai au o mama batrana sau un copil, de nutrit si intretinut? dar, cand ele au o familie intreaga pe socoteala lor? Raspundeti...oare nu este aceasta culmea culminanta a infioratoarei mizerii!!! Da, pentru rusinea sau nerusinea asa-zisei societati civilizate, in care traim, locul muncitoarei, dreptul ce i se da, justitia ce i se cuvine este mizeria, suprema mizerie care duce pe strada sau in lupanar!” revista “Femeia Romana” de sub directia Mariei Flechtenmacher, la rubrica “Starea economica a femei” sfarsitul secolului XIX [3]

In timp, domeniile de lucru in care ele activau au primit o conotatie feminina, valorizarea acestora fiind mai scazuta decat a domeniilor ocupate in mare parte de barbati. Femeile in general au fost canalizate spre domenii ca educatia, cultura, socialul, care in termeni capitalisti nu sunt suficient de profitabile si deci mai prost platite.

Legile impotriva discriminarii 137/2002, si cea a egalitatii de sanse intre femei si barbati 202/2002 exista doar la un nivel formal. O femeie intr-o situatie de discriminare nu prea stie cui sa se adreseze, si ce sa faca.[6] Femeile nu stiu cand sunt discriminate, nu isi cunosc drepturile, sunt slab informate, si asta datorita institutiilor care se ocupa de astfel de probleme. Exista o parere generalizata ca o situatie de discriminare este doar un ghinion ce li se intampla, si ar fi prea rusinos sa faca ceva pentru a schimba sau opri aceasta situatie.

In vara 2005 am plecat spre Arad pentru a lucra la acest documetar video. Ma interesa sa aflu in ce mod afecteaza noua situatie economica a orasului viata zilnica a femeilor. Asta si datorita faptului ca eu sunt femeie, dar mai ales pentru ca in tamtamul oficial nu se luau de obicei in considere diferitele aspecte ale vietii femeilor.

Deoarece familia mea este din Arad, stiam deja multe povesti legate de italieni si afacerile cu italieni, majoritatea cuprinzand probleme legate de exploatare, nemultumiri legate de bani si afaceri obscure etc. In prealabil am incercat sa fac cateva legaturi, am dat telefoane, incercand sa gasesc persoane care sa-mi dea interviuri. Am intampinat o serie de refuzuri. In cele din urma am facut 5 interviuri din care doua pesoane nu doreau sa fie filmate, iar toate au decis ca nu doresc sa apara cu numele intreg pe video. Femeile nu doreau sa aibe probleme la locul de munca sau la o viitoare angajare.

O doamna contabila imi povesteste experienta ei personala legata de munca cu italieni, care s-a degradat in timp, mai ales dupa 2000 cand, spune ea, o noua serie de investitori a venit in Arad pentru a deschide afaceri mici, mai ales baruri; o alta contabila povesteste despre felul in care se vorbea cu ea la locul de munca, mai ales cand isi revendica drepturile: i se reprosa ca romanii sunt inca nedemni de o fi tratati bine, cu respect, fiind noi in lume; o fata care lucreaza in cusatorie vorbeste despre stresul de la locul de munca, violenta verbala a patronilor, nesiguranta salariului care este mic si direct legat de productie si vanzarea produselor; o alta fata povesteste cum se simte mai bine lucrand intr-o companie italiana decat in invatamant unde era si mai prost platita, dar nu stie nimic despre firma la care lucreaza; iar o alta doamna povesteste despre normele de lucru, care sunt luate ca normale si evident functionale in firma, numai ca putine persoane chiar reusesc sa le faca . Din presa locala gasesc un articol in “Adevarul de Arad” din 18.08.2005, care se numeste “Scrisoare din Italia”, in care o femeie care emigrase pentru a gasi un loc de munca mai sigur si mai bine platit (pe care nu-l gaseste nici in Italia) vorbeste despre cum sunt vazuti romanii in afara.
Povestile sunt marturii ale discriminarii, exploatarii si hartuirii la locul de munca.

Orasul Arad, contextul in care am realizat interviurile, arata ca un oras ocupat; spatiul public este ocupat de firme cu nume italian sau italienizat, pe strada acesti italieni se aud vorbind, sunt in mare parte barbati peste 40 de ani, veniti sa faca afaceri. Sunt aproximativ 3000 de italieni in zona Aradului. Comparativ cu majoritatea barbateasca a patronilor italieni exista o majoritate femeiesca care lucreaza pentru acestia, constatare dedusa doar din discutii.

Odata delirul anilor 90 trecut, fericirea oarba a libertatii este trezita la realitate.
Pentru femei, exploatarea din timpul comunismului pana la nivelul cel mai intim al vietii lor se transforma acum in hartuire sexuala pe fata, nu din partea partidului, putere centrala, abstracta, ci din partea tuturor care pot s-o faca. In schema aceasta, italienii sunt acum cei care creaza contextul, ei au venit in Arad pentru ca aici se gasesc fete disponibile si mai ales forta de munca ieftina. Una din femeile din video face o comparatie si ajunge la concluzia ca de fapt si patronii romani sunt la fel. Totusi, “italianul” este intotdeuna omul cu bani venit sa faca afaceri, posibil criminal in tara sa, care dezvolta piata prostitutiei in zona, cauta muncitori ieftini si distractie.

“Am pornit din Romania plina de sperante in marea calatorie spre gasirea Edenului pierdut, si anume o slujba decenta, stabila si bine platita. Desigur intre granitele tarii acest deziderat este greu de atins. Si stiti de ce? Tot datorita noua, romanilor care emigram in cautarea unei vieti mai bune.”
Adevarul de Arad – Scrisoare din Italia 18.08.2005

Intorcandu-ma la film nu pot sa nu observ un fel de jena a femeilor in a vorbi despre locul lor de munca. Pe langa aspectele legate de hartuire sexuala, violenta verbala si pshihologica, mai este faptul ca sunt prost platite.
Pentru a vorbi despre viata se foloseste logica muncii, demnitatea muncii si puterea pe care ti-o dau banii, ca remuneratie pentru munca depusa. In video se spune “Munca da sens vietii noastre”. Adevarat. Din pacate munca nu da vietii noastre sensul pe care l-am dori, ci unul legat de propria ei logica. Astfel, a munci pe bani putini inseamna o desconsiderare a vietii tale si a persoanei tale. Rusinea de a avea o slujba prost platita este mai mica decat rusinea de a nu avea nici una. Un om care nu lucreaza in zilele noastre este un paria, un lenes care nu merita sa manance. [4] Ceea ce surprind in jurul meu este o crescanda consideratie pentru si, respectiv, demnitate a persoanelor legata de titlul pe care-l primesc la slujba. De exemplu, nu este acelasi lucru sa fii secretara sau directoare, dar mai ales muncitoare, sau menajera. Astfel ca fiind femeie saraca poti fi luata ca si prostituata, daca nu obligata de a merge in aceasta directie. O mama singura in Romania reprezinta imaginea saraciei si marginalizarii sociale. Emigrantele din Italia sunt percepute ca prostituate, conform unui interviu din cadrul proiectului video “Made in Italy”. In aceeasi ordine de idei, muncitoarele, femeile din clasa de jos si experientele lor tind sa devina invizibile daca nu neinteresante pentru discursul oficial propagat de mass-media. Femeile casnice sunt inexistente, mai ales din punct de vedere al statului si mass mediei, asta si datorita conditiei lor de baza prin care munca lor nu poate avea valoare monetara, ci doar una sentimentala. Si din nou ajungem la logica muncii.

“Cel care e integral lipsit de bunuri, oricare ar fi ele, in care sa se cristalizeze consideratia sociala, nu exista. Un cantec spaniol spunea in cuvinte minunat de adevarte : "Daca cineva vrea sa se faca nevazut, nu e mijloc mai sigur decat sa devina sarac." Simone Weil – Formele de iubire implicita a lui Dumnezeu

Femeile din documentarul “Eden” incearca sa nu para ca se plang vorbind despre problemele lor. Norma fiind barbatul in ceea ce priveste oranduirea muncii, problemele femeilor nu sunt importante, in general sunt catalogate ca lamentari personale ale femeilor. Pe de alta parte, exista cativa dusmani deja stabiliti ai bunastarii tuturor: unul ar fi statul corupt, altul ar fi investitorii straini, mai ales afaceristi de tip mafioti sau santajori. Ceea ce se intampla la nivel politic este cel mai important, ceea ce se intampla in viata noastra personala, la locul de munca sau in sfera casnica este lipsit de interes. Nu pot sa nu ma joc putin cu aceste moduri de a vedea lumea, important=vizibil=demn=cu bani, neimportant=nevazut=sarac=nedemn. La manifestatiile sindicalistilor din primavara 2006 s-a scandat constant ca se doresc mai multi bani, salarii ca si in Europa . "Saracia groaznica la care sunt supusi muncitorii, profesorii, medicii, toate categoriile de angajati, in mod deosebit pensionarii, prin nivelul castigurilor salariale si al pensiilor foarte mici, ne duc la pierderea demnitatii.”[5]

Arad-ul este cumva un “Eden” al strainilor. Romania poate fi comparta in acesti termeni cu un alt Eden, Africa. Africa este un alt teritoriu al exploatarii din partea strainilor.

“Personal m-am prezentat la cateva interviuri , desi vorbesc fluent italiana (pe langa alte limbi straine), in momentul in care spuneam ca sunt romanca mi se reprosau o multime de lucruri, si anume : “ Romanii sunt cea mai neserioasa natie, am si alti extracomunitari angajati, le-am spus tuturor care sunt regulile in firma, toti s-au conformat mai putin romanii. Romanii sunt niste nerecunoscatori, nu sunt persoane de incredere. Imi pare rau si pentru faptul ca am deschis o firma in Romania mai bine o deschideam in Africa!” Adevarul de Arad – Scrisoare din Italia

Problema banilor: in “Eden” se vorbeste mai putin de lipsa banilor decat de nedreptatea legata de felul in care sunt tratate femeile. Dar ele se simt neputincioase in fata unui asemenea tratament.

Exista inca o teama de a te expune si a fi luata in deradere ca femeie pentru problemele pe care le intampini si mai ales de a ridica la nivel public problemele tale considerate personale. In aceasta schema, munca si logica ei atot-acaparatoare are tendinta sa fie sablonul prin care oamenii sunt valorizati, iar demnitatea si suveranitatea lor depind direct de aceasta. Adevaratul Eden este cel al slujbelor sigure si bine platite, nu cel al timpului circular, plictisitor... In modul actual de a vedea munca exista o contradictie, pe de oparte exista acea munca demna ce tine de mentalitatea inradacinata din comunism si mai exista munca necesara pentru realizarea de profit. In fata profitului, munca nu mai poate fi demna, ea este necesara, cu conditia ca ea sa fie din ce in ce mai “voluntara”, remunerata la un nivel abstract al titlurilor si functiilor. Ma gandesc acum la egoul crescut al celor care fac bani din “nimic”, al celor care fac afaceri numai pentru a obtine cat mai multi bani, este o relatie de putere , un continuu conflict de interese care intra tot mai adanc in modul nostru de a fi, de a convietui impreuna. Tine de viata publica. La un nivel abstract, profitul se face pe branding sau logo. Profitul nu mai tine cont de persoane, numai de el insusi si inmultirea sa. Pentru femei anagajatorul este intotdeuana strainul dezinteresat. Fiind prinse intre cele doua munci, casnica si slujba pentru bani, munca casnica nu este munca ci viata privata, este un mod de viata dedicat celor apropiati, dragi; munca pentru bani este pentru cei care depasesc sfera privata, este pentru ceilati. [7] De fapt individualismul capitalist tinde sa fie o viata dusa intre straini care traiesc la un nivel din ce in ce mai abstract al luptei pentru profit.

Am urmarit hainele facute in zona Arad, pentru un salar obtinut pe norme, le-am urmarit expuse in magazine luxoase din vest, in Viena, Stuttgart, Budapesta. Un salariu al femeilor care lucreaza in aceasta companie este cat o bucata de haine vandute in aceste magazine.

Eu nu am fost angajata niciodata. Simt asta in fiecare miscare pe care o fac. Pare ca nimic nu are sens. Nimic nu are rost. Incerc sa cred ca acest lucru se datoreaza logicii muncii salarizate, ridicata la rang de regula sociala, de stare naturala a societatii. De aceea, doream sa vorbesc aici despre acest detaliu al documentarului “Eden”, demnitatea personala in raport cu munca.

“Dupa o experienta traumatizanta pentru mine de trei ani in invatamant, lucrul intr-un mediu placut, o activitate relaxanta (pictam reproduceri in ulei pe panza dupa fotografii sau picturi), colegi de treaba, un salariu decent – au reprezentat o binevenita schimbare ; nici nu am luat in considerare aspectele mai putin placute ale serviciului meu. Eram multumita. Dupa ce am fost pusi sa ne dam demisiile, iar apoi reangajati, situatia s-a schimbat. La reangajare ni s-a oferit un salariu mult mai mic, de 3 800 000 de lei lunar (nu mai era nici pe departe “decent”), cu promisiunea ca in scurt timp se vor acorda prime consistente in functie de cantitatea si calitatea muncii, pe baza unor evaluari realizate de un expert in domeniu (…) Cateva din criteriile dupa care eram evaluati erau: cat de bine colaboram cu sefii (cat de lingusitori si falsi stim sa fim) , entuziasmul cu care lucram (afisarea unui zambet larg in timpul lucrului, probabil …n-am reusit sa-mi dau seama ce vroiau de la mine cu chestia asta), curatenia la locul de munca (pastrarea unui mediu cat mai STERIL cu putinta, chiar daca noi pictam si trebuia sa folosim vopsele, si implicit sa facem un pic de mizerie), cooperarea cu colegii (la capitolul asta am fost aspru sanctionata pentru ca imi ajut colegii doar atunci cand acestia mi-o cer !?! si de asemenea pentru ca paream a fi mai retrasa, mai introvertita ), capacitatea de a lucra in alte departamente (cei mai multi dintre noi erau considerati niste incapabili , de vreme ce nu am avut initiativa de a afisa sub nasul sefilor niste abilitati “extracurriculare”). Pe langa toate acestea conditiile in care lucram s-au inrautatit considerabil (am fost mutate intr-o fosta fabrica de conserve, undeva la marginea orasului, unde lucram in praf si in galagia facuta de masinile de tamplarie care functionau fara oprire in aceeasi hala cu noi), fara a se respecta regulamentul de ordine interioara, ce prevedea o recompensa materiala sau de alta natura, in cazul inrautatirii conditiilor de munca.
Ar dura prea mult sa precizez toate celelalte motive care m-au determinat sa demisionez de la aceasta firma, asa ca ma opresc aici. Sper sa ma descurc pe cont propriu in continuare, ca nu as vrea sa mai fiu nevoita vreodata sa mai lucrez pentru cineva, fie el vreun patron italian, fie statul roman, in conditiile pe care acestia le ofera.” Oana, Arad

________________________________________________________________________________
1. http://www.anes.ro/documentecheie/strategia.htm
2. studiu realizat in luna octombrie 2003
3. citat luat din revista de studii feministe Analize – nr.10 “Femeile si “muncile” lor” din articolul “Conditii ale muncii feminine” de Stefania Mihailescu
4.Gruppe Krisis - Manifesto against labour http://www.krisis.org

5.Ziua Europei, 9 mai si mitingul sindicalistilor http://romania.indymedia.org/ro/2006/05/1400.shtml
6.“Cartea neagra a egalitatii de sanse intre femei si barbati in Romania” de Ioana Bozga, Laura Grunberg (coord.), Theodora-Eliza Vacarescu, pag.88
7.revista de studii feministe Analize- nr.10 in articolul ”Recidindu-l pe Marx-”Muncile casnice”in Romania reala” de Valentina Marinescu

Manifesto against labour (citate)

2006-09-15T15:41:00.001+03:00

7. Labour is patriarchal rule
It is not possible to subject every sphere of social life or all essential human activities to the rule of abstract (Newtonian) time, even if the intrinsic logic of labour, inclusive of the transformation of the latter into "money-substance", insists on it. Consequently, alongside the "separated" sphere of labour, so to say at the rear, the sphere of home life, family life, and intimacy came into being.
It is a sphere that conveys the idea of femininity and comprises the various activities of everyday life which can only rarely be transformed into monetary remuneration: from cleaning, cooking, child rearing, and the care for the elderly, to the "labour of love" provided by the ideal housewife, who busies herself with "loving" care for her exhausted breadwinner and refuels his emptiness with well measured doses of emotion. That is why the sphere of intimacy, which is nothing but the reverse side of the labour sphere, is idealised as the sanctuary of true life by bourgeois ideology, even if in reality it is most often a familiarity hell. In fact, it is not a sphere of better or true life, but a parochial and reduced form of existence, a mere mirror-inversion subject to the very same systemic constraints (i.e. labour). The sphere of intimacy is an offshoot of the labour sphere, cut off and in its own meanwhile, but bound to the overriding common reference system. Without the social sphere of "female labour", the labour society would actually never have worked. The "female sphere" is the implied precondition of the labour society and at the same time its specific result.
(...)
The modern understanding and appropriation of the world by means of (natural) scientific thought, a way of thinking that was gaining ground then, was contaminated by the social end-in-itself and its gender attributes down to the roots. This way, the white man, in order to ensure his smooth functioning, subjected himself to a self-exorcism of all evil spirits, namely those frames of mind and emotional needs, which are considered to be dysfunctional in the realms of labour.

In the 20th century, especially in the post-war democracies of Fordism, women were increasingly recruited to the labour system, which only resulted in some specific female schizophrenic mind. On the one hand, the advance of women into the sphere of labour has not led to their liberation, but subjected them to very same drill procedures for the labour idol as already suffered by men. On the other hand, as the systemic structure of "segregation" was left untouched, the separated sphere of "female labour" continued to exist extrinsic to what is officially deemed to be "labour". This way, women were subjected to a double-burden and exposed to conflicting social imperatives. Within the sphere of labour - until now - they are predominantly confined to the low-wage sector and subordinate jobs.

No system-conforming struggle for quota regulations or equal career chances will change anything. The miserable bourgeois vision of a "compatibility of career and family" leaves completely untouched the separation of the spheres of the commodity-producing system and thereby preserves the structure of gender segregation. For the majority of women such an outlook on life is unbearable, a minority of fat cats, however, may utilise the social conditions to attain a winner position within the social apartheid system by delegating housework and child care to poorly paid (and "obviously" feminine) domestic servants.

Due to the systemic constraints of the labour society and its total usurpation of the individual in particular - entailing his or her unconditional surrender to the systemic logic, and mobility and obedience to the capitalist time regime - in society as a whole, the sacred bourgeois sphere of so-called private life and "holy family" is eroded and degraded more and more. The patriarchy is not abolished, but runs wild in the unacknowledged crisis of the labour society. As the commodity-producing system gradually collapses at present, women are made responsible for survival in any respect, while the "masculine" world indulges in the prolongation of the categories of the labour society by means of simulation.

Mankind had to horribly mutilate itself to create its identical, functional, male self, and some of it has to be redone in everybody's childhood
Max Horkheimer/Theodor W. Adorno, Dialectic of Enlightenment

http://members.blackbox.net/oebgdk/krisis_manifest-englisch.html
Manifesto against labour - Gruppe Krisis

religiile izvoare de subjugare a femeilor (citate)

2006-08-14T15:48:00.001+03:00

Biserica este constituita din toti credinciosii, femei si barbati, si nu dintr-o infima minoritate de barbati care formeaza ierarhiile ecleziastice exclusiv masculine si care a uzurpat acest cuvand pentru a-l pune in seviciul sau. Astfel, cand ierarhia declara ca "biserica: a decis , ca ea ordona, ca ea interzice , ca pozitia sa este , etc. etc. etc., nu este vorba decat de vointa catorva barbati care n-au foat insarcinati de catre noi sa vorbeasca in numele nostru. Ei pot actiona de foarte buna credinta , pot lua decizii care, uneori, reflecta spiritul Bisericii, aceasta dupa nivelul lor de cultura generala, de cunoastere a trairii credinciosilor, a suferintelor acestora in lumea de azi, dar ei nu sunt Biserica. Ei nu sunt decat o mica parte din Biserica si , mai ales, nu au exclusivitatea Sf. Duh. erorile din trecut o dovedesc.
Adam este un nume colectiv care se refera la fiinta umana, barbat si femeie. Aceasta deranjeaza mult explicatia, totdeauna stangace , a celei de a doua expuneri din Geneza, care-in contradictie cu prima- prezinta crearea femeii dupa ceea a barbatului. Ierarhiile sunt incoltite cu aceste doua expuneri contradictorii, mai ales ca acum prea multe femei nu mai accepta sa se faca abstractie de prima.
In geneza se spune ca Dumnezeu a creat femeia si barbatul in aclasi moment si amandoi dupa chipul si asemanarea Sa. Aceasta este prima expunere (1,26-28), singura citata de Hristos (Matei 19,4-Marcu 10,6).
A pretinde ca femeia trebuie sa fie subordonata barbatului, fiinta tot atat de imperfecta ca si ea insasi, constituie o mistificare prea mult timp repetata de catre "Biserici" care nu au dreptul sa umileasca unul din copii lui Dumnezeu.
Pentru a termina cu consecintele Caderii, trebuie amintit ca, dupa Geneza , fiinta umana-barbat si femeie-a gresit. A afirma ca numai femeia a pacatuit, ca barbatul n-a facut decat sa urmeze ca o oaie femeia si ca nu esye vinovat, inseamna a face din el un idiot. Culmea incoerentei: se face din el un idiot pretinzind in acelasi timp ca este superior! Aceasta lipsa de logica nu a deranjat pe Sf. Pavel si anumiti Parinti ai Bisericii.
Hristos a trata totdeauna femeile ca fiinte umane avand aceleasi drepturi si raspunderi ca barbatii. A se vedea, intre altele, Marta si Maria (Luca 10, 40-42); femeia adultera (Ioan 8, 3011), intalnirea cu Samariteana (Ioan 4,25-28); Invierea sa pentru care El a ales femeile ca martore si carora le da misiunea de a comunica celorlati discipoli. Femeile au fost deci instituite de Hristos El- insusi purtatoare ale Vestei Bune (Evanghelia). A pretinde, cum mi-a spus un ierarh, ca revelatia facuta de Isus Samaritenei ("Eu sunt Acela, Eu care-ti vorbesc") nu este decat un pur hazard, inseamna a admite ca in viata lui Hristos si in invataura Sa nu totul este voit ca expresie de adevar absolut, hazardul strecurandu-se din timp in timp...
Ne se repeta suficient ca Hristos nu a cantonat niciodata femeia la bucatarie, cu pruncii si in slujba barbatului. El nu a limitat-o niciodata la procreare. Sf. Pavel este acela care - primul - a introdus in Crestinism misoginismul iudaic, notiunea de inferioritate pentru femeia, contrar invataturii lui Iisus. Sf. Pavel a deviat de la calea egalitara si a tradat invatatura lui Hristos.
Menstruatiile ata de ponegrite de Parintii Bisericii, foarte ignorante in Biologie si Fiziologie, trebuie sa fie un motiv de mandrie pentru femei. Tot ce Parintii Bisericii ai spus cu privire la menstruatii nu erau decat absurditati, stiintific dovedite false astazi. "Bisercile" ne-au prezentat totdeauna acesti barbati ca " mari autoritati inspirate de duhul Sfant". Femeile nu mai pot crede ca Sf. Duh este atat de ignorant in domediul Stiintei si plin de atata ura impotriva femeii pe care Dumnezeu, El, a creat-o dupa chipul Sau.
Trebuie de semnalat ca in gura lui Hristos Sf. Duh este feminin, caci in aramaica - limba vorbita de Iisus - duhul este feminin. Astfel, in Evanghelia Ebraica Iisus spune : " Mama mea Duhul Sfant". Traducatorii , barbatii, au masculinizat-o. In religia masculina trebuia ca cele trei persoane din Sf. Treime sa fie masculine. Aceasta suprima pentru femeie orice veleitate de a face parte din ea.
"Biserica" ivata ca Dumnezeu este pur spirit. Totusi barbatii din ierarhii L-au tranfomat intr-o fiinta masculina. L-au impopotonat cu barba, Il invoca la masculin. Iata ca barbatul a creat un Dumnezeu dupa chipul sau . Daca o traducere sau o rugaciune cauta sa evite acest masculin, Vaticanul si Patriarhii Ortodocsi se simt insultati si condamna in mod violent un asemea "sacrilegie". Dupa aceasta condamnare, ei reincep a propovadui ca Dumnezeu este pur spirit! Cata incoerenta.
Netinand seama de toate aceasta invatatura, s-ar parea ca ierarhiile " Bisericilor" aparteneta lui Hristos la sexul masculin mai demna de atentie si respect dacat umanitatea Sa. Umanitaea Sa este inclusiva, ea inglobeaza barbat, femeie, negru , alb, asiatic, indian, sarac, bogat, sanatos, bolnav, etc... Apartenenta Sa la sexul masculin este exclusiva; ea se limiteaza brbat - fiinta masculina - si de rasa iudaica. Totusi clerurile catolic si ortodox continua sa afirme ca numai persoana umana de sex masculin poate reprezenta pe Hristos, transformand astfel Crestinismul intr-o religie pu masculina.
Femeia nu este un simplu complement al barbatului, dupa cum barbatul nu este un simplu complement al femeii. Amandoi formeaza umanitatea. Femeia nu este o fiinta relativa la barbat, ci o persoana umana exact ca barbatul, cu aceeasi demnitate.
Sf.Pavel s-a inversunat sa interzica femeii de a vorbii in adunari (I Cor. 14,34), de a propovadui, de a comanda barbatul si-i impune sa fie supusa acestuia (I Tim. 2,11-12). Aceasta arata cat de repede a fost deformata invatatura lui Hristos , caci trebuia sa existe o practica, un comportament, pentru a se lua masuri de interdictie. Din aceasta evidenta rezulta ca, in timpul vietii terestre a lui Iisus, femeile vorbeau in adunari, propovaduiau si nu erau tinute sa fie supuse. Faptul ca Hristos a insarcinat pe femei de a anunta invierea Sa arata ca, pentru El, ele aveau dreptul la cuvant in adunari. Sf.Pavel , misogin extrem, a vrut sa suprime acesta practica , inferiorizand femeia.
Pentru totala supunere a sotiei fata e sot, eclesiastii lovesc in femei cu Epistola catre Efeseni, dar u mai indraznesc sa se refere la interdictiile din Epistole privind impletiturile de par, aurul si margaritarele cu care femeia se poate impodobii (I Tim.2,9) , obligatia de a purta broboada pentru a-si acoperii capul in semn de subordonare (I Cor.11,5-10), etc., tot actualmente , clerurile pastreza tacerea de frica sa nu cada in ridicol.
Daca femeia va invata sa respecte in ea insasi chipul lui Dumnezeu, raporturile barbati-femei vor fi transformate. Cand barbatul se va vedea in fata unei fiinte care nu mai admite presupusa inferioritate ce i-a fost inculcata, care se va comporta cu demnitate si siguranta in relatiile sale cu barbatii, acestia vor invata sa stapaneasca violenta lor, pseudo-virila, pe care o utilizeaza mai ales pentru sotiile lor.
Calugarii budisti ar trebui sa revina la invataura lui Buddha (sec.V, inainte de Hristos), dupa care barbat si femeie- amandoi-pot ajunge la iluminare pentr-un antrenament si deci amadoi sa devina Buddha.
Teologii musulmani ar trebui sa invete ca nicaieri in Coran nu se vorbeste despre crearea femeii care ar fi iesit din coasta unui om. Totusi barbatii musulmani au stabilit suprematia lor asupra femeii bazandu-se mai ales pe legenda coastei lui adam care nu se gaseste in Coran. Astfel ei spun ca femeia este sucita pentru ca a iesit dintr-o coasta curba. In Coran se mentioneaza deseori crearea fiintei umane- cuplul- in acelasi moment. Cat despre coasta lui Adam , ea a aparut mult mai tarziu in literatura Hadith, mai cu seama in cele doua culegeri ale lui Muhammad ibn Isma'il al Bukhari (810-870) si ale lui Muslim bin al Hallaj (817-675). Amandoi n-au cunoscut pe Mahomed fiindca sunt nascuti 150 de ani dupa moartea acestuia.
Barbatii au transformat religiile in instrumente de opresie pentru femeie si de putere pentru ei insisi. Postulatul presupusei superioritati masculine le place. Aceasta le da un sentiment de importanta, le acorda privilegii si suprematie asupra femeii. Este agreabil de a vedea totdeauna pe cineva mai mic decat tine. De ce ar facilita barbatii revizuirea acestei intregi doctrine? Asadar ea va continua sa existe pana ce femeile isi vor pune intrebarile pe care mi le-am pus de mult timp: ce caut eu intr-o religie de barbati unde nu mi se da decat un loc mic de tot si acesta smuls cu mare greutate timp de secole? De ce nu m-as adresa direct si simplu Divinitatii fara sa ma preocup de toate incoerentele religiilor masculine? De ce n-as urma eu, dupa posibilitatile mele de fiinta umana imperfecta, invatatura lui Hristos, fara toata incarcatura directivelor masculine care nu mai au mare lucru in comun cu Hristos?

Religiile izvoare de subjugare a femeilor de Prof. Univ. Anisia Campos
2003
-redactat de Centrul ANA

pauza

2006-08-14T15:14:00.001+03:00

Nu am mai fost de mult pe blogul meu. Ma intrebam daca iara am uitat parola.

De curand am fost la munte, in Parang. Inca nu am pozele... O ciudata transpunere din mediul virtual in unul ireal. Acum visez ca zbor, din cauza telescaunului, acolo m-am intalnit cu realitatea ireala . Era liniste. Ciudat de liniste, asa de liniste ca eu dispaream, imi pierdeam corpul, nici respiratia nu mi-o mai auzeam, privind peste munti, eu nu mai eram, nici gandurile mele.

Tot de curand am crezut ca sunt insarcinata. De fapt cu toate ca testul a iesit negativ eu tot am asa o presimtire... Si asa ca am inceput mari planuri de viata, daca cumva apare vre-un copilas ce sa facem cu el. Pentru mine este evident ca voi avea 2 si pe baiatu meu, si copilasul. Prima problema este ca eu nu voi renunta la proiectle mele, si va trebui sa cresc copilul in familie, adica nu singura, asta inseamna ca trebuie sa ma mut cu mami... Nu am avut niciodata contract de munca asa ca nu am indemnizatie pt copil, dar tata tre sa-si dea silinta sa-si faca 12 luni de lucru chiar daca nu mai suporta. Si stand in parc cu Ramona si Mira (fetitza ei de 1 an) am constatat ca este foarte greu sa cresti un copil si sa mai si faci altceva pe langa, eu eram la fel de distrasa ca si Ramona uitandu-ma dupa fetitza sa nu cada in canalizare, in balta, sa nu se taie in cioburile de pe jos, sa nu bage mizerii de pe jos in gura etc. Asa ca am luat testul cu o intarziere de 1 saptamana apoi simtind ca mi se face rau m-am dus la baie... Era stricat. A trebuit sa-mi cumpar altul, din nou la baie. Am aflat rapid ca este negativ si am respirat usurata.

8->8->8->

carne italiane

2006-06-13T21:59:00.001+03:00

I found this poster at a comics festival in Roma, at Forte Prenestino, called Crack !
Comix Against Global War...
http://crack.forteprenestino.net/home.php

on / off

2006-06-06T17:17:00.001+03:00

menstration in comix

2006-06-02T13:49:00.001+03:00

www.revengeofthenerds.bzzz.net

PROGRES

2006-05-18T16:56:00.001+03:00

solidaritate, protestul sindicatelor de 9 mai

2006-05-10T14:22:00.002+03:00

Nu stiu daca romanul obisnuit mai intelege ce inseamna solidaritate. Adica in cazul sindicalistilor de la CNSLR-Frăţia nu am vazut nici un alat "roman" in multime (in afara de cei de la mass media). Glumeam ca cei de pe drum sunt cei cu probleme iar cei de pe strada cei normali, deorece jandarmi impingeau inapoi pe sosea pe cei insemnati cu sigla sindicatului iar pe ceilati ii intrebau "Faceti parte din grup?" "Treceti inapoi pe drum !" , "Aveti insigna? Pai daca nu aveti atunci nu va lasam sa intrati...", si ne uitam cum doi jandarmi s-au luat dupa doi protestatari care iesisera de pe sosea si refuzau sa mai intre...

Deci nu era nimeni altcine acolo decat membri sindicatelor.

Ma gandeam ca este cam ciudat atat timp cat majoritatea romanilor au probleme legate de locul de munca, de la salarii proaste pana la nesiguranta locului de munca, faptul ca gasesc greu un loc de munca decent, sunt foarte multi explotati etc.
Am ajuns in multimea din fata Casei Poporului cam la partea in care cineva de pe podium striga "Cei care nu vor intelege, ceea ce cerem noi, se vor confruta, mult mai dur cu noi la toamna GREVA GENERALA !!! "
"DREPTUL NOSTRU LA GREVA !!!!"
Apoi ma uitam la oameni, asa ca nu am fost atenta la ceea ce se spunea pe podium, la grupurile multicolore si steagurile lor, mai multi mi-au cerut sa le fac poze (filmam intre timp), m-au intrebat de la ce televiziune sunt, si imi faceau cu mana razand. Am raspuns ca nu sunt de la televiziune, inurcata, nu stam ce sa le spun si nu vroiam sa-i dezamagesc, ca poza lor nu o sa ajunga niciunde.(ma gandesc sa pun ceea ce am filmat de Indymedia, pentru toata lumea)

Pensionarii din Teleorman isi ridicau banerul in fata camerei si se uitau serios la mine, un grup de batranei care nu ar trebui (daca ar exista ceva respect pentru batrani si ar traii si ei linititi dupa o viata de munca)sa stea in soarele arid din Piata Constituiei si sa vina de la asa distanta in Bucuresti sa-si ceara drepturile, dar erau acolo, pe baricade,ca sa zic asa.

A urmat "JOS GUVERNUL !!!"

"Saracia groaznica la care sunt supusi muncitoii, profesorii, medicii, toate categoriile de angajati,in mod deosebit pensionarii prin nivelul castigurilor salariale si al pensiilor foarte mici ne duc la pierderea demnitatii. Sunt multi cetateni ai acestei tari care traiesc de pe o zi pe alta , ostidusi foamea din ..., si din ceea ce gasesc prin gunoaie, din cersit, batranii pensionarii si bolnavii stau ore in sir, zile intregi la cozi interminabile pentru asi putea lua medicamente, situatia determinandui sa-si pierda deminitatea si respectul fata unul de altul, folosind la orice mijloc pentru a intra in posesia medicametului dadator de speranta de viata , Nu mai putem si nu vrem sa uitam cum afost raspunsul autoritatilor statului pensionarilor , in Galati, cand acestia si-au cerut drepturile , au fost bruscati si loviti de jandarmi sub ochii ministrului Brabu Gheorghe, HUOOOO<>

Din cauza galagiei starnite nu am mai auzit mare lucru, ceva legat de "asta am vrut noi cad am votat schimbarea?", cine chefuieste in tara asta si da cu pumnul in podea (beat?), asta inseamna libertate?

"Vrem o Romanie sociala , intr-o Europa sociala !!!"

A urmat presedintele federatiei nationale din Romania pensionarilor Vasile Cazan, vorbind in numele pensionarilor, ca ei participa la demontratie pentru asi exprima revolta pentru situatia grea in care au fost adusi dupa ani de munca in cunoscutle conditii inainte de 89, cereau majorarea pensiilor...

A urmat o noua serie de "poze" (de fapt filmari) facute la cateva grupuri.

Un alta voce striga de pe podium, "Pentru noi nu este necesara demisia acestui guvern, noi avem nevoie de un guvern responsabil...Nu avem nici un angajament politic vrem drepturile noastre si atat."

Primul vice presedinte de la sindicatul Sanitas striga ca majorarea salariilor pentru cei care lucreaza in domenui medical este nevoie pentru ca ..., si o voce din spate "La's ca iei spaga, baaa!! "

"Dorim salarii europene la preturi deja europene, pentru toti salariatii din sanatate si pentru cei din asistenta sociala..."

O alta voce:

"Avem aici pe cei din asociatia surzilor, surzi sunt cei de acolo, (si arata spre casa poporului) , si acolo unde ma duc la Palatul Victoria"

"Suntem aici din diferite domenii, dar avem un elemet comun, cei care stau acolo (casa poporului) se imbogatesc pe spinarea noastra !!!"

"V-am votat si ne-a-ti trisat!!!"

"Piata Constitutiei este marginita de 3 cladiri importante, Casa Poporului, popor reprezentat numai de ei care-i prea lunga pentru aroganta lor si hotiile lor, parchetul acolo unde merg cei care fura de la cei multi, iar acolo ministerul finantelor, care ar trebui sa faca tot ceea ce se poate ca banii sa ajunga acolo unde este necesar, dar domnul Vladescu nu este interesat de salariul minim pe economie, ci este mai mult interesat de salariile de sute de milioane de la loteria nationala !!!"

"Hoti!!!"

"Dragi prieteni, anul trecut cei din invatamant au facut o greva de 3 saptamani, si-au sacrificat viata, au intrat in greva foameni, pentru ce? Pentru a obtine bani mai multi , pentru un invatamant de calitate ceea ce inseamna o sansa in plus pentru oti, penru locuri mai bune de munca, ni s-au promis 1 milion de euro si nu s-au gasit acesti bani, nu s-au dat acesti bani, invatamantul este loc de disputa intre PNL si PD, MINCINOSI !!!,

Ni s-a promis si am cerut o lege a salarizarii unice in domeniul bugetar, ca sa eliminam, ca sa eliminam orice fel de discriminare, ca sa nu se mai formeze grupuri de bugetari favorizati , nu exista asa o lege pana in momentul de fata , MINCINOSI !!!

Apoi pe podium a urcat o femeie, ca reprezentanta comisiei femeilor din CNSLR-Frăţia, doamna profesoara Barna, intimidata putin , a spus ca femeile reprezinta cel mai vulnerabil grup de pe piata fortei de munca, femeile solidarizeaza cu protestatarii, colegii lor si militeaza pentru o viata mai buna, protectie sociala si dreptul de a trai liber si onest intr-o europa sociala.

"SOLIDARITATE !!!"

Din Bacau, Gheorghe Huluta, de la uniunea judetea, ca repezenatnt al organizatiilor judetene isi incepe discursul cu "E bine ca nu stati aicea sus ca aici se clatina !!! ... Ma uit in spate este o cladire, cred ca lu aia din cladirea din spate li se falfaie de noi, eu nu vreau sa cada guvernul da niste ministri vreau, este aberant ca primul ministru Tariceanu in nesimtirea sa sa ne dea un salar minim de 3 milioane 3 sunte, sa traiasca el si familia lui cu 3 milioane 300..."

"Moldova, Ardealul si Tara Romaneaca !!!"

"Unitate !!!"

Si in incheiere a luat cuvandtul presedintele sindicatului Marius Petcu multumnid protestatarilor pentru ca au participat, ca au reusit sa arate lumii ca suntem uniti si puternici, ca ne vom recastiga demnitatea impreuna pas cu pas...

Multimea a fost rugata sa porneasca spre bulevard, fara sa se inghesuiasca.

Am stat blocate in "trafic" vreo 15 minute, in inbulzeala si in caldura insuportabila, in cele din urma am reusit sa iesim de pe sosea si sa mergem alaturi de coloana protestatarilor.

Mirosea a plastic topit de la pugile cu care erau echipati sindicalistii, punci cu sigla CNSLR-Frăţia. Am mers alturi de coloana pana aproape de Piata Victoriei, cand am sarit si noi in multime. Pe parcus am trecut pe la Piata Universitatii , asitand la o scena penibila. In fata Teatrului National , o formatie de muzica se pregatea de concert, cineva radea in boxe, in timp ce coloana de protest trecea pe sosea scandandu-si sloganele... Si acest muziciei care evident isi bagau piciorul, au continuat sa rada in microfon, apoi sa se scuze ca ei au repetitii pana la 3. Foarte frumos din partea lor.

Pe strada oamenii se uitau incurcati la multimea sindicalistilor, oarecum astepand sa treaca cat mai repede si totul sa revina la "normal".

Am auzit doi cocalari vorbind alaturi de mine. "Cine's astia ba?", "Saracii ."

In rest oameni care se plangeau ca e blocat traficul si tre sa ajunga l aservici sau nu mai stiu unde, alti care radeau, si o gramada care alergau ca sa iasa cat mai repede din aria de protest.

La Piata Victoriei fiind din nou in afara coloanei , nu mai reuseam sa intru din cauza jandarmilor care cereau celor din afara insigne sai dovezi ca sunt din sindicat. In cele din urma ne-am strecurat, nu prea staim ce va urma in fata Palatului Victoria, dar lumea acontinuat sa marsaluiasca , cine glumea ca " Nu se stationeaza in fata palatului", un pensionar din Harghita ma intrebat in ungurestye dca functioneaza bine aparatul, vroiau o poza un grup de batranei...Cand am trecut de palat ne-am oprint in iarba, si sub gazul superblidatelor de la jandarmerie.

Eram ametita de cap, parca as fi jucat intr-un film.

Am mai stat la povesti acolo, apoi am plecat spre casa.

Ajunsa in Piata Iancului, la trecerea de pitoni m-am intalnit cu coloana de autocare pline de sindicalisti, condusa in fata de o masina de jandarmerie.

Deci asta a fost.

Protestul, care pentru mine a fost ca un vis complicat, si cred ca in rest nu prea a atins multa lume, in afara de cei implicati...

Feminism? Pe'n ce?

2006-05-08T16:51:00.001+03:00

textul de la sfarsit

2006-05-08T16:33:00.001+03:00

În România, statul nu îşi pune problema calităţii vieţii in general.
Societatea românească contemporană încă nu s-a debarasat de această tragică moştenire comunistă.
Acest lucru se reflectă şi în situaţia parentală a creşterii copilului.
Pe de-o parte, societatea si, o data cu ea reprezentanţii puterii, atribuie aproape in totalitate şi prin excelenţă femeii responsabilitatea creşterii copilului; şi, in acelaşi timp, femeia şi statutul de mamă al femei nu sunt aproape de loc luate in considerare atunci cind statul incearcă să abordeze problema natalităţii, creşterii şi educaţiei copiilor şi a calităţii vieţii in general prin diversele politici sociale pe care acesta le impune.

text scris la finalul filmului Mami !!! , in prima varianta , am renuntat la el , mi se pare prea militant...
si oricum certurile din culisele realizarii filmului se blocau in acest text...

linkurile de la http://strada-arthur-verona.blogspot.com/

2006-05-05T13:45:00.002+03:00

Deci uitandu-ma pe lista de la http://strada-arthur-verona.blogspot.com/
am vazut ca linkul de aici e alaturi de linkul de la Pula Fashion.
Va multumesc! Se potriveste cat se poate de mai putin cu ceea ce eu fac si sustin.
In acelasti timp ma bucur ca totusi sunt alaturi de prietenii mei de la Indymedia Romania, si cu activistii de la Reclaim the streets si feministele de la Guerilla Girls. Mama ce scandal ar fi sa se adune toti oamenii din spatele acestor linkuri cred ca cei de la Pulafashion ar fi brusc inconjurati de cateva "gorile" si imediat aranjati prin sufocare. Si poate o mare disputa ar fi intre cei de la Reclaim the streets si neoliberalii street artisti romani dezorientati politic (cei de la reclaim the streets sunt anarhisti si de stanga, anticapitalisti).
Sau poate asta era idee nu? Fiecare alege ce-i place, si ce crede ca este mai aproape de aspiratiile sale...
cate compromisuri se mai fac de dragul libertatii, ...

Today I Dismantled my Gods

2006-03-22T14:02:00.001+02:00

Shailja Patel

Today I Dismantled my Gods

I sat before my altar to pray this morning.
I began with A-UM
and it flashed on my retina, bleeding - OM
gashed into the forehead
of a dead Gujurati Muslim - OM
slashed into the pregnant belly
of a Muslim woman - OM!
Scorched into the wet white bones
of children torched on bonfires - OM!!
Sound of creation
seared to evil, hum of the universe
twisted to genocide
and my tongue choked in my throat
and my throat refused to chant
Au - Au -

So I tried to sing
because Ali Akbar Khan has said
music transcends all barriers; I sang
Shiva Shiva mahadeva, namah sivaya sadasiva
and the marching began.
Legions of men, in kakhi shorts
saffron headbands, march - march - march -
ing, howling vengeance; cylinders
of gas passed hand to hand to
gutted door of pillaged Muslim building to
SSSSSS - to lighted match to - POWWW

And in the clouds of smoke
affluent families drove up
in Mitsubishi Lancers
to soak their arms in the torrents
of looting, cellphones spat out
names locations properties,
bloody tickmarks tramped
down computer lists, trishuls gleamed
three hideous prongs into the night
Fascism
Fundamentalism
Violence

Trishuls impaled babies, ripped
fetuses from wombs, tore apart
vaginas. I saw the demonic graffiti:
Andar ka baat hai
Police hamara saat hai
I heard screaming
just like the Bollywood movies
bachau bachau
and if this were a Bollywood movie
Salman Khan would swoop down
in a helicopter, tanks and elephants
would storm the bloodcrazed mobs
heroes would arrive.

But the heroes
have turned off their cellphones,
barricaded their homes, the heroes
are on extended tours outside Gujurat
have given orders
No protection to be offered
the heroes
have renounced the gods

Today I dismantled my gods.

I am no longer Hindu
until the word means dharma
not terror, no longer
will I make divas
to light the rapes of my sisters
no longer pray in temples
built from coffers of fascists
or seek peace in ashrams
locked to terrified victims.
I will not worship at altars
where slaughter feeds the puja
I will claim no murti
hoisted over murder.

Today I dismantled my gods
because they told me to. They said
Go! Meet us
in every human face,
walk our living essence
against mass hysteria: Kali, maha-Kali
who slices the heads off demons
of hatred and ignorance;
Lakshmi, Maha-lakshmi
who pours lotus-compassion
from every orifice
Saraswati who shreds
veils of delusion, dissolves
the choking saffron fog
of politicians' lies.

The gods are calling us
to shatter their images and
BE them - in the streets
the schools and senates; BE them,
love and courage and grief, on platforms
and airwaves, in boardrooms
and parliaments!

They are calling us
to touch them
in every human heart
that repudiates violence,
venerates life, cherishes the earth
and the glorious multiplicity
of ALL her children,
calling us
to bow to the word
that resounds in us all, the wind
that sings in us all

Namo brahmane namaste vaayu
twameva pratyaksham brahmaasi
twameva pratyaksham brahma vadishyami

I have taken down my altar
I am in the streets
chanting down that monstrous trinity
Fundamentalism
Fascism
Violence
until this air is sacred again with our tears.
And I shall worship justice
I shall worship truth

ritam vadishyami
satyam vadishyami

I have dismantled my gods
until I can face them
without shame
for all our blindness, for the horror
beyond naming wrought
in their names, until I can say
to their eyes:
I defended you
in every living form
I welcomed you
in all that breathes and weeps
I gave my life
to make you
manifest.

Om shanti
shanti
shanti

http://shailja.com/

women in action

2006-03-04T12:57:00.001+02:00

viatza de pisica

2006-03-04T12:47:00.001+02:00

in between

2006-02-27T00:37:00.001+02:00

Ce inseamna NU?

2006-02-18T11:17:00.001+02:00

writen project - for free use

2006-02-08T21:44:00.001+02:00

Portrait of an art work

(video documentary - about art, theory, artists)

This documentary film project is an investigation of the creative and theoretical coding process of the art works, and of how they are put in a context and legitimated.

The project is a work in progress according to the personality and art activity of those invited to participate to it. It has the form of a research having as starting point a case, the case of a well known art work, in the local context.

Background

Obviously, the artistic creation is the outcome of the artist’s work and activity, and the work of art is its more or less theoretical recoding in a system of values or another. From here, my first question which guides me in the production of this project: If the art changes its meaning in concordance with the system of values, then which is the relation, the artist’s attitude (the one that releases this mechanism: creation – system of values – work of art) towards his own work and this process? What happens with the works that are not valuated and what effect does it have upon the artist’s activity?

In the contemporary art, the first thing that makes possible the visible valorization and recoding of a work of art is the statement. You can say that the statement is the one that releases, in a certain way, the changing process of the artistic creation into a work of art. Although I am aware that concepts like work of art, system of values and artistic creation are too precise for the situation of the contemporary art I think that they can offer possibilities for describing parts of this of this situation. Namely, I am interested in seeing if and in what way the intimacy and the purity of the artistic creation can be altered, limited in the context of the system of values the artist shares willingly or unwillingly.

So this project relies on the statement issue. What is the statement? How and on what degree does the artist depend on it and relates to it? What makes the perspective that motivates the artist and describes his work to be the most representative statement? I name “statement” the explanatory and motivational text in which the artist explains himself and his artistic activity - and why such an activity?, etc.

But the statement issue opens a wider theme, that of the relation between theory and artistic creation, or more precisely, between the non discursive nature of the creative process and the discursive way of expression and manifestation through which both the artist and the system of values used by him, or by the context, recode and revaluate the act of creation, the work of art.

The documentary project

The realization of the project.

This project is a documentary film. I'm aiming to realize it by trying to communicate directly and openly with the actor-artists (about 3 persons) who all share a certain local scene or context and a certain kind of values. In this sense I think that the camera has a good advantage. I will try to catch the subjective opinions and the unmediated, open thoughts of the artists related to their own artistic creations. My idea is to watch live the starting point and the fulfillment of the artistic creation, how it takes birth and how it is recoded and revaluated, but always taking into account the central pole, around which all rotates – the artist. I’m not trying to formulate a new theory of art, my desire is rather to interrogate by the means of a documentary video, the intimate situation of the birth of a artistic work and its valorization depending on certain conditions given by a context or another, or not given at all, based on an esthetic theory or another, subscribed to a system or not. All this from the perspective of the artist as an art maker, culture producer. I also want to add that my interest for theory and artistic creation has only one goal – to see on what account the artist cultivates or not his own speech calling on a more or less finical theoretic and philosophic background. So to see on what degree he feels the need to consistently legitimate himself and how deep can he strike roots to a certain system of values.

out there _ 2005

2006-01-18T10:19:00.002+02:00

gold
que
the island
fantazia
line 6
sunday

american world

2006-01-18T09:13:00.001+02:00

taxi revolution

2006-01-17T11:21:00.003+02:00

Aseara in taxiu.
Dus ::Mc Donalds este puscaria, este cea mai rea mancare posibila numai romanii o mai manca, si coca cola te distruge , iti distruge creierul, stomacul, si mai ales ficatul, ii detectezi de la distanta pe astia, cu cola in mana , ce grozavi sunt, KFC alta porcarie...
Intors :: Astia, ai nostri accepta salarii de mizerie, ce popor avem si noi, nici astia nu-s mai breji, sa lucrezi in Bosnia cu 6 euro pe ora pentru ca bosniaci refuza sa lucreze sub 10 euro pe ora...
Ar trebui stabilit si aici un salar minim pe economie de 200 euro, si lumea sa refuze sa lucreze sub suma asta, sa zica nu si nu, toti, si sa vezi cum s-ar gasi bani de la buget, imediat... Si cu spaga asta, mi-a zis fratemi-o care lucreaza in afara, pai ti-au cerut ei bani? Pai daca nu cer de ce le dai? Ca nici mama nu da copilului sa suga daca n-o cere.
Lasa sa se descurce, pai avem noi bani de dat?

tanara mama

2006-01-16T19:23:00.000+02:00

Tanara mama

Este ideal sa invete sa se ingrijeasca de copilul sau cu competenta, sa stie cum sa-l alimenteze, cum sa-l spele, cum sa-l mentina sanatos, cum sa anticipeze si sa recunoasca trebuintele copilului.

Sa stie cum sa stabileasca si sa mentina obiceiurile sanatoase, pentru tanara familie, sa stie sa aleaga, sa pregateasca si sa serveasca mancarea, sa reorganizeze obisnuintele familiei pentru a le pune de acord cu necesitatile schimbatoare ale copilului in crestere.

Trebuie sa invete sa asigure varietatea de explorare, manuire si invatare a celui mic, sa invete sa se bucure si sa incurajeze din inima dezvoltarea si progresul copilului.

Sa restabileasca folosind mult tact caile de existenta ale cuplului ce are valoare unica in tot timpul copilariei primului nascut si sa determine mentinerea bucuriei de a fi sotie, in aspectele emotionale, intelectuale, de destindere a vietii tinerei familii.

Domnica Ioana Lazar
Noiembrie 2005

http://www.copilul.ro/a_116_1474_Tanara_mama.html

Toate astea intr-un context in care:
-primesti 8 milioane de la stat pt cresterea copilului,dar platesti chiria 6 milioane,
notarul pentru autentificarea actelor pentru a beneficia de alocatie de mama vreo 300 mii, (si asta lunar), abonamet transport in comun 300 mii, mancare copilas daca ai grija de el in mod ideal vreo 4 milioane, haine copilas o bluzita 500 mii, plapumitza 600, carucior 500, etc, vizite la pediatru consultatia vreo 300 mii, cheltuieli casa 2 milioane , sursele de informare costa de la 800 de mii in jos pana pe la 300 mii(reviste/carti)
exista o mare diversitate de informatii contradictorii furnizate de internet, carti pentru mame, reviste pentru mame, doctori pediatri (marea parte ramasi in ani 60), doctori de familie, mame mai batrane, bunici, etc...Si toate astea facute cu tact pentru echilibrul familiei, statul cu tact la coada la alocatii, cautarea cu tact a notarului, cararea cu tact a copilului dupa tine(o bona costa vreo 4 milioane), gatirea cu tact a mancarii pentru toata familia din cu tact luata mancare din bani ce mai raman dupa ce cu tact s-a avut grija ca copilului sa nu-i lipseasca nimic...
Si se spune ca aceasta este o politica pronatalista, ca 8 milione este mai mult decat salarul mediu pe economie...ave celor care rezista...

A si tata...

Mihaela Miroiu: În legatura cu ce s-a discutat înainte (si fac o paranteza) este adevarat ca femeile sînt diferite biologic si asta n-o poate reprograma înca nimeni si sper sa n-o poata reprograma. Nu as vrea sa ajungem sa avem parinti tehnologici. Totusi cresterea copiilor nu trebuie sa ne încurce. Adica parinti în sensul cultural, social efectiv sîntem si unii si altii. Deocamdata însa, se pare ca noi avem un patriarhat fara tati. Paternitatea nu-i o practica în România. Paternitatea are mai degraba un rol simbolic si un rol corectiv, îi mai dai cîte-o bataie ca sa vada copilul ca are tata. Problema este ca noi nu avem, nu vreau sa va spun ca e teribil sa traiesti într-o societate în care practic orfelinatul patern în sensul activitatii paterne este atît de dramatic. Mai mult decît atît, pretentia barbatilor este sa fie îngrijiti pîna la adînci batrîneti. Lucrurile acestea sînt de natura culturala. Infantilizarea barbatilor în sfera privata este un fenomen constant ca si lipsa parteneriatului de gen în privinta cresterii copiilor. Barbatii sînt copii eterni, eu am mai spus asta de s-a suparat cineva pe mine în Cluj, ei se muta de la o mama de un tip la o mama de alt tip (sotia), aceasta-i o problema culturala. Au pretentia de îngrijire tot timpul. Or, aceasta nu tine deloc de biologic, tine de învatare sociala. Asa ca eu cred ca faptul de a fi parinte sau sot ori împiedica pe amîndoi ori nu împiedica pe nici unul. Pe femeie nu ar trebui s-o împiedice chestiunea asta mai mult de 5-6 luni. Am vazut un clip ce s-ar întîmpla daca barbatii ar creste copii de americani. În prima luna facea copilul cu degetul un gest obscen, la un an dormea printre sticle de bere, la doi ani citea Playboy pe olita, la trei ani lua o amenda ca-si parca prost motocicleta, era înfricosator. Si asta este o forma de-a scapa de problema: uite ce nenorociri s-ar întîmpla daca i-am creste noi! Sigur, argumentele pentru ca nu sa ti se retraga dreptul la cozonac si dreptul de a fi îngrijit pot sa fie multe, inclusiv de natura religioasa. Sînt convinsa ca trebuie aduse argumente de diverse feluri ca sa pastrezi un statut.

http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/html%20version/index/no_3/mihaela_miroiu-articol.htm

Cum sa iti cresti copilul cat mai bine , in aceasta lume, mama=superwoman care face din imposibil posibil ba chiar mai mult...

Ghid de conversatie romanointelectual

2006-01-13T16:55:00.001+02:00

Ghid de conversatie romanointelectual
(...)
8) Lautarii din Clejani si/sau Fanfara de la Zece Prajini. Formatii de muzica lautareasca acceptate de lumea buna dupa ce au avut succes in strainatate. Sint la moda. Se opun manelelor (muzica lautareasca neacceptata de lumea buna - na avut succes in strainatate). Lautarii din Clejani nu cinta manele, ci aduc rafinamentul frust al muzicii autentice românesti1. Tot la moda deo vreme incoace: Buena Vista Social Club, Ibrahim Ferrer, Compay Segundo, Cesaria Evora (erau buni si prin anii '50, dar au fost descoperiti recent, cind unii au murit deja). Pentru nostalgici merge si Woodstockul, dar sia mai pierdut din cota.
9) Lupta intre generatii. E o tema buna pentru o discutie despre literatura sau arte in general. Generatiile se tot lupta, asadar subiectul no sa se epuizeze niciodata. Tema e sensibila, asadar trebuie abordata cu multa grija.
Termeni necesari: optzecisti, nouazecisti, douamiisti (merg si saptezecistii, saizecistii). Inca nu se stie prea clar ce inseamna termenii de mai sus - ca si cu postmodernismul. E ceva legat de anul lansarii unor autori.
Termeni suplimentari: demolare, nonvalori, statui, canon, respect/lipsa de respect, confirmare (nu religioasa, ci literara).
10) Vama Veche. O localitate de pe litoralul Marii Negre, unde vara merg multi intelectuali. De retinut sloganul "Salvati Vama Veche!" - zona trebuie aparata de neintelectualii care dau muzica tare (muzica neintelectuala). De retinut ca Vama Veche trebuie salvata. Aici va puteti arunca indrazneti cu capul inainte in discutie: Trebuie! Exista si un festival - StufStock. E de bine.
Expresie utila (indiferent de situatie sau cunostinte despre Vama): "Vama nu mai e cea fost!" Va merge si peste douazeci de ani si cred ca mergea si acum douazeci.

11) Perioada interbelica roz. Prinde mai ales in Bucuresti. Tema cere o oarecare documentare, dar nu exagerat de multa. Mai prindeti si voi din zbor, ce naiba! Se leaga de Eliade, Cioran, Noica, }utea, Ionescu (mai mult Nae decit Eugen) si de efervescenta tinerimii intelectuale din epoca. Se evita cu tact teme ca legionarismul, ortodoxismul antisemit, pogromurile s.a. Nici nau legatura cu intelectualii acestia, legionari prin simpatii, dar inteligenti - mai ales in exil. E preferabila o alunecare spre orientalism, prin Eliade, sau spre românism, prin Noica.
Se poate lauda si Bucurestiul interbelic (neaparat opus Bucurestiului contemporan, desi sa stiti ca in realitate nici... ma rog), România - Belgia Orientului si
Ghid de conversatie romanointelectual
(...)
de
Radu Pavel Gheo
DEX-ul si sexul
textul intreg

Adio, adio patria mea ...(citat)

2006-01-09T11:50:00.001+02:00

(...)Oare nu se mira nimeni ca- in ciuda elogiilor pe care ni le aducem permanent- nimic din ceea ce ne-a adus tehnologia moderna romaneasca nu ne intereseaza, nu este performant sau nu atrage pe nimeni? Televizoare, automobile, telefoane celulare, computere... unde excelam noi? Dincolo de clisee, aici se vad rezultatele muncii noastre de cercetare, adica ale felului in care am stiut sa ne folosim de inteligenta romanesca. Ne putem consola cu ideea ca macar vom ajunge sa folosim, cu aceeasi mandrie patriotica goala de sens, vreun program de calculator creat in Silicon Valley de cineva plecat de pe plaiurile mioritice, asa cum ne mandrim cu Eugen Ionescu, Palade, Eliade si alti insi la fel de elegant alungati din propria tara.

Regula noastra de aur: mediocritatea e buna, indrazneala e gresita. Corolar: valoarea o fi buna, dar nu face cat un prieten sau un nepot. Judecata de comunitate rurala inchisa, ridicata la rang de regula nationala. In mod rational, ar trebui sa judec astfel: nu-mi plac grosolania, agresivitatea, oportunismul, sovinismul, nationalismul, inselatoria, linguseala, coruptia, jocurile de interese, promovarea incapabililor, lipsa de responsabilitate, demagogia, minciuna... Or mai fi si altele. Insa nu-i asa ca toate astea duc la o cariera fulminanta, iar refuzul lor – la plafonare si umilinta? Nu au devenit ele valori nationale? (...) pag.26/27

(...) E vorba de doi viermi de balegar , tata si fiu, care inoata prin pisalau. La un moment dat, fiul ridica putin capul si vede in zare iarba verde, pomii infloriti, simte o boare de ear inviorator si il apuca un imbold cum nu mai avusese niciodata. Nedumerit, intreaba el autoritatea paterna: " Tata , tu stii ce e acolo afara?". "Da."raspunde placid parintele. "Si nu-i frumos?" " Ba da e tare frumos!" " Si atunci de ce nu mergem si noi acolo?" "Fiindca aici e patria noastra, fiule!"(...) pag.327

(...) am senzatia tot mai acuta ca undeva , prin America, lucrurile au luat-o un pic razna. Aici exista deja, datorita unui sistem social bazat pe supravietuirea celui mai bun, specia pe care as numi-o , fara a fi original, "omul nou". Nu e vorba de omul nou al comunismului, ci de unul cu adevarat eficient, cel al societatii de consum, desi intre cei doi exista cateva puncte in comun. Diferenta majora ar fi totusi ca omul ideal al societatii comuniste s-a dovedit intr-adevar un ideal de neatins, , pe cand omul nou american exista aici, printre noi. Asemanarea de baza este si cea care ma ingrijoreaza : intr-un alt fel decat in comunism, omul nou american devine si el o simpla rotita intr-un angrenaj urias, o rotita care isi urmeaza mecanic traseul stabilit de constructor. Mai grav - e o rotita care are iluzia libertatii.

America e o lume in continua agitatie si e atat de diversa , incat iti ia ceva timp pana sa-ti dai seama ca toata aparenta miscare haotica a componentelor sale umane este de fapt o agitatie controlata, dirijata conform unui grafic, pe canale si trasee proiectate meticulos in zeci de ani de consumism. Adevarul este ca daca americanii ar inceta sa munceasca nebuneste si sa cheltuie tot nebuneste societatea lor ar suferii un colaps istoric.(...) pag 104/105

(…) Societatea merge inainte.Prospera si creeaza un mit, the American Dream, care vrajeste pe saracii lumii. Numai ca, ajuns aici, iti dai seama ca – macar din cand in cand-, goanna dupa cumparaturi, in pendula mecanica intre slujba si televizorul de acasa, cu gandul la reduceri la nu stiu ce gen de pantofi sau la vreo marca de videorecorder, oamenii care formeaza uriasa masinarie sociala de aici au uitat ceva. Au uitat sa traiasca viata lor. Nimeni nu se opreste , o clipa macar , ca sa se intrebe incotro si de ce goneste asa. Asta spre norocul celui mai eficient sistem din lume. Si spre ghinionul rotilor lui umane.(...) pag. 108

Radu Pavel Gheo
ADIO ADIO PATRIA MEA cu i din i, cu a din a

Ed. Polirom.2004

lumea pierduta

2006-01-06T10:54:00.001+02:00

Lumea pierduta, ca si lumea pierduta a crestinilor... In ultimul timp ma surprind privind plantele ca pe ceva viu, poate din cauza orasului, a blocului in care stau, vad peste tot urme ale unei lumi care este pe cale de disparitie, care este pe punctul de a se razbuna, de asi reclama teritoriul luat... Ma gandeam la inundatii, de exemplu, este o incercare de echilibrare a naturii, sau o indreptare spre dezastru? Evident ca oamenii asa pasionati si absorbiti de consum sunt prea distrasi, distrati ca sa se mai gandeasca la viitor, ce sa mai spun la a lucra impreuna pentru viitor, toti suntem pe cont propriu, efectul concurentei, si local al paranoiei (eu personal consider ca romanii sunt inca in stare de soc dupa comunism, si paranoici pana in maduva oaselor, traume, traume...). Deci este omenesc ca sa nu te doara decat cand te arzi, asa ca asteptam sa bata apa la usa ca sa facem ceva... Ce legatura are asta cu plantele mele, pai in setea omenesca de a face profit, sistemul capitalist care uni spun ca la noi nu este inca, alti ca este in faza primitiva, alti ca deja a ajuns si aici, esti obligat sa faci profit ca sa supravietuiesti, ma rog se aplica patronilor, iar angajatilor revine cinstea de a submina in ordine ierarhica, adica seful te chinuie, tu chinui pe subordonatul tau, subordonatul tau chinuie pe subordonatul sau, si toti isi chinuie familiile, si daca nu au atunci isi cumpara un caine. In toata astea este de vina dorinta "specific" omedeasca de trai bine. Nu? Asta vrem toti sa avem confortul necesar in viata. Din pacate acest confort nu noi ni-l facem ci atii ne spun ca ce este aia. Deci moda, ca confortul tine in cele din urma de mod de viata, life style, deci moda o impune cel care are cei mai multi bani ca sa aibe muuul, mult mai mult decat are nevoie ca sa traiasca, asta sta ca exemplu pentru restul... Si asa mai departe. Plantele mele demult nu mai sunt pe cont propriu, ele au devenit resurse naturale, de consum, asa cum oamenii au devenit resurse umane, ... Dar se pare ca natura se misca prea incet pentru oameni, oamenii nu mai au rabdare ca prunul sa infloreasca si sa faca prune toamna, trebuie sa se grabeasca ca avem nevoie de tuica... So, a fost inventata ingineria genetica, si plantele sunt tratate hormonal, si cresc mai repede, corpuri transformate genetic, chimic ... Incepe traficul de seminte artificiale, evident ca oamenilor putin le pasa ca exista o biosfera din care si noi facem parte, ca suntem un intreg organ viu, si ca modificari de genul plantarea semintelor artificiale in diferile locuri pe Terra poate distruge vegetatia locala, este o privire prea de ansamblu, cand noi avem nevoie sa mancam imediat enshpe mii de feluri de mancaruri ca sa ne simtim liberi... Oricum nu ne pasa ce urmeaza, dupa mine potopul, si potopul a venit. Asa, nu ma leg de poluare, ca avem nevoie de fabrici, si de masini, de tot felul de masini, ca sa ne simtim liberi si puternici, si de fixativ de par si deodorante ca sa ne simtim atractivi, si de coca cola ca sa fim cool, si de gel de dus, praf de spalat, ca sa fim curati, ... Asa ca lasa sa vina potopul, inundatia, ca ne apara Biserica Ortodoxa si Armata Romana. Asa si platele mele care sunt rasfirate prin ghivece, vaze, frigidere, cocteiluri, si sere au decis sa mearga mai departe in stilul lor natural, atat cat este lumina pot darama si un munte, si asta vor face. Inainte fetelor! Nu va lasati! A..., de ce este lumea pierduta, pentru ca se cauta.
;))))
http://yosemite.epa.gov/oar/globalwarming.nsf/content/Climate.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Agriculture
http://www.valeasoarelui.tk / vezi Mediu & ecologie- Efectul de sera

bungustus, boala genetica?

2006-01-04T17:39:00.002+02:00

De 35 de ori nu

din almanahul FEMEIA 1971

Nu va prezentati niciodata numai cu numele (Mioara sau Vasilica)

Nu utilizati (mai ales) diminutivele familiare (Miorita sau Silicuta) si nici formele straine ale numelui adevarat (Mary sau Saly)

Nu va exteriorizati bucuria (daca e cazul) atunci cand faceti o noua cunostinta

Nu raspundeti salutului unor oameni necunoscuti

Nu va opuneti intentiei de a vi se saruta mana, dar nici nu impuneti lucrul acesta

Nu multumiti niciodata ca vi s-a sarutat mana

Nu mestecati „chewing” nici pe strada si nici in locuri publice

Nu mancati pe strada

Nu va „aranjati” tinuta pe strada sau in locuri publice

Nu fumati in nici un caz (dar in nici unul!) pe strada

Nu intrati prima (lasati sa intre primul insotitorul dumneavoastra) intr-o cofetarie, cafe-bar sau restaurant

Nu faceti niciodata invitatii la dans. Asteptati sa fiti invitata.

Nu dansati cu o alta fata. O pereche de fete dansand nu e un spectacol de bun gust.

Nu incercati sa „conduceti” dansul sau sa va „impuneti” stilul personal. Adaptativa partenerului dumneavoastra.

Nu faceti conversatie excesiva in timpul dansului si mai ales nu va antrenati in discutie cu alte perechi (strict interzis)

Nu fredonati, nu cantati si (am mai vazut cazuri) nu fluierati in timpul dansului.

Nu vorbiti cu voce tare in locuri publice.Orice intoarcere de cap spre locul unde sunteti trebuie sa fie un semn de alarma.

Nu gesticulati exagerat. Gesturile largi si vizibile nu sunt o nota prea buna pentru baieti si cu atat mai putin pentru fete.

Nu intrati in conversatie brutal, intrerupand vorbitorul sau, pur si simplu, impunand odata cu venirea dv. Un alt subiect.

Nu radeti zgomotos.

Nu uitati niciodata ca si un singur om este din punctul vostru de vedere un „public”. Nu fiti neglijenta cu nimeni, nici in tinuta nici in gest, nici in vorba.

...

Este oare asta o conditionare comunista, mie imi pare mai mult o nostagie burgheza...

Nu va speriati nu se mai aplica acum. Dar daca credeati ca sunteti libere, exista un nou regulament...Cosmopolitan va arata, ce inseamna sa fiti femei adevarate. Daca nu te simti cam prea obiect sexual oprestete aici... Posibilitatea de a fii pe partea gresita a lumii doar incepe... Te-ai gandit vreodata ca BUNUL GUST este o inventie a mass mediei? Ca noi suntem fiinte care pot avea dreptul sa nu se incadreze in standardele actuale de „frumusete”, „coolness”, „trendy” etc .Si ca media se bazeaza pe nesiguranta ce o induce persoanelor, mai ales femei, pentru a-si vinde produsele. Media este schizofrena, ea spune ia x produs si vei fi mai frumoasa, mai atractiva, dar in acelasi timp ea nu se mai opreste sa-ti spuna cate si mai cate ai nevoie sa fii frumoasa si atractiva, pana la momentul in care ti se vand produse anti stress, antidepresive... si tot nu ai ajuns destul de frumoasa si atractive pentru media . Va doare capul? Luati asta... V-ati certat cu prietenul , mergeti la coafor... Ati fost violata, pai cine va pune sa umblati in mini? Ati slabit prea mult pai luati medicamente ca sa va reveniti... Ati facut anexita, pai cine va pune sa umblati cu salele goale... Nu va iubeste nimeni, incercati sa slabiti mai mult. Pentru toate exista o solutie. Numai sa cumperi ceva, si vei fi mai aproape de ceea ce noi vrem ca tu sa fi. Vrei sa fi persoana respectabila? Ce inseamna persoana respectabila?

Nu aveti niciuna din problemele astea? Nu va simtiti ciudata, cu probleme, frustrata sau altfel? Inseamna ca nu traiti in Romania (si cu mare probabilitate pe Terra).

In aceeasi barca (citat din Sloterdijk)

2006-01-03T15:48:00.003+02:00

img."Lumea pierduta"- Nicoleta Mocanu

(…) Intr-o anumita privinta, “societatea” este doar o „mantie” psihofizica in jurul sferei in care mamele si copiii repeta misterul insufletirii umane. Intr-o exprimare tehnica vom spune ca, alaturi de vatra vizibila , campul mama-copilas a fost focarul de inspiratie al tuturor grupurilor vechii omeniri, iar favorizarea noii vieti, „idee” sa demiurgica. Perfectul suspect pe care l-am folosit mai sus (a fost) nu vrea sa sugereze ca astazi , in timpul istoric, ori postistoric, incubatoarele vechii omeniri ar fi fost abolite si ca alte cai ale dresarii omului ar fi fost (cu succes) deschise; „a fost” ar vrea doar sa ne aminteasca faptul ca asa-numitele mari civilizatii si-au intors privirea de la repetitia omului prin om, pentru a chestiona in primul rand folosirea omului prin om- ceea ce conduce inevitabil la aparitia unor brese traumatice in campul cel mai protejat odinioara . S-ar putea chiar spune direct ca intreaga „istorie” in sensul ei strict ar fi fost una a manipularilor campului mama-copil.
__________
Acolo unde manipularile posibiliatilor psihologice sunt duse la extrem, nu mai sunt „suficiente conditiile de clocire si domina insufletiri esuate si sminteli; cf.Die gescheiterte Besseelung. Vorschlage zu einer Geschichtspshilosophie der Neurose [ Insufletiri esuate. Propuneri la o filozofie a istoriei nevrozelor], conferinta sustinuta cu ocazia aniversarii de 40 de ani a Societatii Germane de Psohanaliza, Gottingen, 23 mai 1993
__________
Dupa cele spuse se intelege de la sine ca spatiul paleopolitic este un matri "arhat" psihic ce se impune ca o putere instaurata asupra slabei resurse care este iubirea materna. Faptul ca descoperirea tragicului nu a fost un provilegiu al marilor civilizatii- la fel de putin ca si lumea de dincolo ori potentialul extatic-, ci isi are cauza in gestionarea paleopolitica a precaritatii bunurilor, pare sa reiasa dintr-o amintire a poetei japoneze Yoko Tawada, despre o povestire istorisita de bunica ei:

„Demult , pe vremea cand oamenii sufereau in satul lor de o saracie cumplita, se putea intampla uneori ca femeile sa ucida imediat dupa nastere proprii lor copii, cu care altfel at fi murit de foame. Pentru fiecare copil ucis se facea o kokeshi, adica un fie-sa-piara-copilul, pentru ca oamenii sa nhu uite niciodata ca supravietuiesc prin jertfa acelor copii”.
Y.Tawada, Acolo unde incepe Europa

Yoko Tawada leaga aceasta poveste de presupunerea ca renumita Matriosca, papusa in papusa, care in secolul al XIX-lea devenea jucaria favorita a rusilor, ar fi fost o replica la acea kokeshi japoneza. Daca ar fi sa cerem de la o anumita societate sa exceleze prin opus commun si o acttivitate carmuitoare inainte de a-i putea acorda predicatul politic, atunci vechile hoarde omenesti ar trebui sa fie caracterizate la prima vedere ca radical prepolitice, deorece nu permit recunoasterea nici unei opere in afara autorepetitiei lor si nici o carmuire in afara derivei linistite evolutie; cu toate acestea , privind mai indeaproape , chiar arta unei comunitati omenesti de a se repeta in generatiile urmatoare este un proiect esential politic, iar deriva micii plute sociale in curgerea timpului implica deja elemente de carmuire: aceasta daca intelegem privilegiul matriarhal de a ucide copiii ca pe o forma a unei politici intuitive de imigrare, iar obiceiurile vanatorii ca pe o politica primara a mediului. Paleopolitica este arta posibilului in mic- arta de a se limita la putin, de dragul celui mai mare bun, cel a vietii insufletite. (...) pag.23/24

Peter Sloterdijk
IN ACEEASI BARCA. Eseu despre hiperpolitica

Ed. Idea Design & Print 2002

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

2005-12-23T12:24:00.001+02:00

img. "Creatie" - Nicoleta Mocanu

Eu am vrut sa fiu pictorita, si era ceva radical intre colegii mei de la gradinita. Ma simteam bine sa fiu deosebita de ceilalti, de aceea mai faceam pe dos si ceea ce tovarasa educatoare ne punea sa facem, desenele in general erau „creatie proprie” dar catalogate drept gresite de ea. Eram revoltata. Ceilalti colegi doreau sa fie : fetele - doctorite, baietii - aviatori.

Mergeam singura acasa, pe „dolma”, ma simteam neanteleasa, ma plimbam prin sat, spre disperarea bunicilor mei care ma cautau, sau ma recuperau de la cate o vecina care ma gasea ratacind pe strada.

Fiecare membru al familiei avea un plan pentru mine. Dar deorece mobila era suficient de mazgalita, ca si caietele mele, papusile mele, hainele din care taiam bucati ca sa cos hainute pentru papusi care mai de care mai traznite, deci asta ma apropia de visul meu. S-a decis ca trebuie sa fac arta. Ieeee. Oricum mami era supernervoasa si speriata cand apaream noaptea acasa de la casa pionierilor cand ma dadea afara femeia de servici. Pe unde mi-ai umblat iara? Treci in casa!!!

Deci s-au hotarat ca ma sprijine sa merg la liceul de arta, tati cu bani, adica platim orice pe oricine, mami cu inima, sa fiu fericita.
Bunica era mandra, toti erau mandri cand am intrat, cand am terminat, cand am intrat la facultate, cand am terminat, mai putin cand nu m-am lasta de arta, si nici de drumuri, si nici de singuratate.
Cand te aduni si tu odata?
Cum iti asterni asa vei dormii, spunea tati. Avea dreptate.

Am continuat sa ma intreb multi ani, cine sunt eu, deorece nu mai terminam in a fii ceea ce nu trebuie, si sa fac altceva decat trebuie.
Asta s-a mai facut, si asta, ideea asta era al lu nu stiu cine, am mai vazut asta undeva, parca si asta este o idee mai veche a lui nu stiu cine, ce rost mai are, te lupti cu morile de vant, lasa ca trece... Las' ca te casatoresti si oricum n-o sa mai ai timp de dinastea...
Mami este trista cand nu trec pe acasa.
Plange cand imi face cu mana in gara.

Cui ii apartin de fapt, iubitului meu? Familiei mele? Tuturor? Cui ii sunt datoare, tuturor?

Trupul meu este un teren de lupta, un teritoriu cumparat, furat, vandut, recucerit, ocupat, renumit, si nu in ultimul rand inchiriat. De ce?
Pai trebuie sa fiu „acolo” pentru mai multe persoane, si nu numai, ci si pentru pentru diferite institutii.
Corpul meu este acoperit cu haine , teren pentru publicitate, promovare de branduri, promovare de fel de a fii , pentru incadrare corecta intr-un mod corect de viata, corectitudine de comportament social cumparata de cei care vand aceste produse.
Nu sunt normala daca-mi cumpar haine de la second hand? Ba da sunt originala, ca aduc din nou in moda chestii mai vechi, ... nu stiu, ma uit in oglinda si vad pe altcineva, ce ati facut cu mine, unde m-ati ascuns?

Vreau sa fiu a treia persoana, cea care nu este nici ceea ce sunt nici ceea ce mi se cere sa fiu.

Vreau sa ma fur inapoi!!!!

Cat de libera a fost mama mea sa ma nasca in timpul lui Ceausescu? Nu era numai sistemul comunist de vina ca m-am nascut, ci si cel crestin , traditia, sau mai era ceva, mai era o mica dorinta de a incerca sa faci un copil, pentru ca este atat de minunat sa-l nasti, cresti...

M-am nascut si am fost a familiei.

M-am nascut si am fost a patriei.

M-am nascut si am fost a progresului.

M-am nascut si am fost a statului Roman, a Biserici Ortodoxe, a neamului, si a firmei care ma angajeaza.

M-am nascut si am fost a viitorului sot.

M-am nascut si am fost a copiilor mei.

Daca nu esti a celor de mai sus esti nimeni.
Niciodata a ta insati.

Ce vrei sa te faci cand vei fii mare?
Eu insami.

Free Culture

2005-12-23T10:58:00.001+02:00

“The law controls not just the creativity of commercial creators but effectively that of anyone. Although that expansion would not matter much if copyright law regulates only “copying”, when the law regulates as broadly and obscurely as it does, the extension matters a lot. The burden of this law now vastly outweighs any benefit- certainly as it affects noncommercial creativity, and increasingly as it affects commercial creativity as well. (...) the law ‘s role is less and less to support creativity, and more and more to protect certain industries against competition.”

“(...) in practically every case except for a narrow rage of exceptions – ideas released to the world are free. I don’t take anything from you when I copy the way you dress (...) , “He who receives an idea from me , receives instruction himself without lessening mine; as he who lights his taper at mine, receives light without darkening me.
The exceptions to free use are idea and expressions within the reach of the law of patent and copyright, and a few other domains (...).Here the law says you can’t take my idea or expression without my permission: The law turns the intangible into property.”
“The hard question is therefore not whether a culture is free. All cultures are free to some degree. The hard question is “How free is this culture?” How much, and how broadly, is the culture free for others to take and build upon? Is that freedom limited to party members? To members of the royal family? To the top ten corporations on the New York Exchange? Or is that freedom spread broadly? To artists generally, whether affiliated with the MET or not? To musicians generally, whether white or not? To filmmakers generally, whether affiliated with a studio or not?
Free cultures are cultures that leave a great deal open for others to build upon; unfree, or permission leaves much less. Ours was free culture. It is becoming much less so.”

Lawrence Lessing _ Free Culture. The nature and future of creativity

http://www.free-culture.cc/freecontent/