"Cand vei inceta sa te identifici cu ceea ce te defineste? " Guy Debord - Societatea Spectacolului

Wednesday, July 25, 2007

ganduri pozitive

Pentru copilul meu, mi se spune sa am ganduri pozitive, sa fiu senina, sa nu ma stresez, sa fiu linistita, sa fac ce-mi place... ca el cand se va naste sa fie la fel. (daca nu fac asta el va fi agitat, nu va putea dormii)

Ce gaduri pozitive sa-i transmit.

De exemplu zilele trecute ma uitam ma TV la un documentar despre Srebenita. Ma gandeam ce groaznic (mi s-a spus sa nu mai folosesc cuvantul asta si sa nu ma mai imbrac in negru) era sa fi barbat musulman, era o lupta fara scrupule a barbatilor impotriva barbatilor(nici nu cred ca se poate numii lupta ci carnagiu). Daca copilul meu va fi baiat, va trebui sa lupte in razboi, sa ucida in numele unei ideologii, religii... Sa fie vanat din aceleasi motive, terorizat din aceleasi motive. Sa nu ma mai gandesc la asta.
Nici nu indraznesc sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ar fi fata in situatie de razboi...

Deci nu vine razboiul, ma rog EU zice ca exista pentru a pastra pacea si bunastarea tarilor membre. Doar ca asta se face cu inarmare si control. Hmmm, sa ne temem de ceva?

Alt gand pozitiv, de cateva zile temperatura a depasit 42 de grade in Romania. Nici o grija incalzirea globala a ajuns reclama TV la bere cu tipi care urmaresc gagici pe plaja. Nu exista solutii locale pentru aceasta problema, deorece problema fii globala si solutia trebuie sa fie globala, asa ca se asteapta directive UE. Intre timp se continua practicile obisnuite, adica sa ajungem si noi odata la capitalismul acela paradisiac mult ravnit. Daca citesti presa locala iti creste tensiunea (am citit undeva ca nu am voie sa ma uit la filme de actiune, poate nu ar trebui nici sa citesc presa pe net), pe scurt daca ai bani ai relatii si faci ce vrei, iar cei care au aceasta putere se gandesc numai la "distractie si bani", so, nu ca asta auzi peste tot toata lumea vrea sa se distreze. Copilul meu se va naste intr-o lume in care va trebui sa se distreze, sa spune "Asa de cool, meserias a fost la party" sau "Distractia este super!". Sa revin la bani, daca voi avea fata imi va fi frica s-o las singura pe strada sua la chefuri, pentru ca acesti indivizi ar putea s-o urmareasca cu masina luxoasa pe strata sa strige dupa ea "Hei papuse...", ma rog , sau ar putea doar sa fluiere si sa rada etc. Da, doar ca nu numai astia fac asa ca mai toti barbatii care umbla in gasca, care se incurajeaza reciproc sa-si demontreze cat de tari sunt, si tachineaza fete pe strad, in autobus sau pe unde le gasesc.
Dar daca va fi baiat si trupa lui de prieteni va fi ceva de genul asta?

Am lasta in urma ceea ce vroiam sa spun de bani, capital.
Se va naste intr-o lume in care promisiunea bunastarii sta intr-un job care-i va ocupa tot timpul, in care firma care-l va angaja ii va cere loialitate, disponibilitate la program prelungit, daca va fi fata ii va cere si aspect fizic placut si ingrijit, in care colegii de servici sunt prietenii adevarati ca pentru altii nu va mai fi timp, in care doar legea firmei exista si nimic altceva, weekenduri petrecute in fata TV-ului si dormind...

Intr-o lume care se topeste in direct la TV. La stirile de ultima ora se va spune chiar si in ultimul moment ca se iau masuri.

-----------------
Un gand pozitiv ar fi totusi ca imi voi educa familia sa fie cat mai DIY posibil, sa se descure in orice conditii cu resurse minime.
am sa coman cartea asta: DO IT YOURSELF. A handbook for changing our world

_____________
Daca va fi fata va traii intro societate in care va fi ca la un concurs interminabil de frumusete. Corpul ei va fi expus, toata lumea trebuie sa vada.(ieri am auzit indemarea " Vai ce piciore misto ei, ia-ti fusta scurta. Daca ai ce arta arta.") Deci va trebui sa arate, si chiar daca nu va face asa oricum vor exista fete care vor dorii sa "concureze" sa faca demonstratii ca ele sunt mai tari. Acuma ma gandesc la mine. Ca intotdeuna am avut prietene si mai toate le berfeau pe consoartele lor, si cateva din prietenele mele mi-au si demomstrat ca sunt mai frumoase, mai misto si ca pot avea barbati, in timp ce eu eram singura tot timpul, visand numai sa am odata o relatie ca nu este ok sa fiu singura. Am ajuns si la faza ca auzeam barfe despre mine ca urasc barbatii, deorece alt motiv nu se gasea pentru singuratatea mea. O educatie primita de acasa. Tre sa te mariti, tre sa te mariti, ce te faci ca ramai singura, ca dupa o anumita varsta nu mai gasesti etc

Discutand cu sora mea despre asta ma gandeam ca de unde totusi am invatat ca omul cu care voi avea o relatie trebuie sa-mi fie un prieten foarte bun. Si ma incapatanam in asta. (si a meritat insitenta chiar daca a durat destul de mult)
Sora mea zice sa bunicii nostri erau asta, cei din partea mamei, ca se intelegeau foarte bine. Eu nu am vazut asta, adica da nu se prea certau, dar momo era cam suparat pe tot ca el isi petrecea serile prin birturi, si a fumat asa de mult pana a facut cancer la plamani. Si momo avea multe sa-i reproseje ca nu a realizat nimic in viata , ca nu avea vointa sa faca mai mult etc...
Ceilalti bunici in schimb, el era total autoritar, ea il servea. Mami im povestea ca bunica nici nu statea la masa cu bunicu, ea il servea doar, si cred ca asta afcut toata viata ei, eu am cunoscuto foarte retrasa, plimbanduse pe strada, singuratica, si uneori stand la noi in bucatarie in tacere urmarindu-ne, sau mai povestind cate ceva...

In ce lume se va naste acest copil...

2 comments:

bujor tavaloiu said...

da, da, nita, preach it! :)

pe de alta parte, copilul tau e norocos, o sa te aiba pe tine ca mamica - e un inceput bun, macar. nici nu-mi dau seama ce inseamna "pozitiv"... poate ca exact astea sint ginduri de care e nevoie, care-ti pot aduce o "liniste" si care ar fi bune de transmis copiilor, stii?! sa fim in stare macar sa vorbim de lucrurile la care lumea a devenit imuna, sa le privim critic, sa ne ramina ceva sperante ca nu trebuie ca uriteniile sa continue la nesfirsit, acceptate tot mai mult de fiecare generatie... mda.

eu locuiesc cu cineva dintr-unul din orasele care au fost complet distruse in timpul razboiului bosniac, din fericire a reusit sa scape cu bine si e ok - dar la un anumit nivel nu e "bine" sau "ok" si nici nu cred ca va fi... sint lucruri pe care nu le poti depasi. si sint atitia oameni distrusi pe lumea asta, atita de deplins, dar eu cred ca a deveni imun si a nu-ti pasa e o stare "negativa", nu opusul.

Anonymous said...

Mi-a mai venit in minte o indemnare ce am auzit-o de atatea ori " Zambeste ca-ti sta bine " sau varianta " Zambeste ca esti frumoasa"... Sau zambeste mai des etc... Si eu care credeam ca sunt atat de incrancenata si suparata pe lumea asta ca nu mai pot sa zambesc doar asa, de dragul lelii, mai degraba as sta si as plange langa fiecare gunoi, langa ficare amarat de pe strada, dar aste este asa de uncool, asa de "telenovelic" si prea dramatic.
Asa ca scriu pe blog ;).
In jurul meu plutesc discutiile, in familia mea cel putin, discutii legate despre ce va mai urma, despre mica clica politica locala, despre cum se fac afacerile, discutii nelinistitoare si triste, care se termina cu concluzia ca suntem neputinciosi sau cu hai sa schimbam subiectul.
Deci exista si asta...
Si ca concluzie sa fim senini si sa zambim.
Totusi azi am simtit pentru prima data acea chestie inexprimabila, copilul este aici, si m-am luminat...Este ca si cum a inceput sa traiasca de azi, invizibil.

 
adopt your own virtual pet!