moartea

Aseara am vazut "The fountine" de Darren Aronofsky.
Plangand.
Nu ca nu m-as gandii tot timpul la moarte. Poate de aceea am impresia ca traiesc intr-o lume absurda.
Personajul din film, doctorul, incearca sa gasesca o vindecare pentru moarte, tot filmul spune ca nu exista solutie si ca noi facem parte dintr-un continuum al vieti, in diferite impostaze, murim si inviem ca parte a naturii, facem parte din ea. "Voi murii" se spune in film.

De cand a murit tatal meu ma vad murind, asa cum l-am vazut pe el, si ma gandesc ca va fi ca si cum voi adormi. Asa ca ma gandesc cum va fi cand va trebui sa ma internez sa ma oprez, sa fiu adormita... Daca sunt de fapt mult mai grav bolnava... Apoi ma gandesc ca trebuie sa mor demn ca sa nu sufere prea mult cei care tin la mine. Dar as fi eu in stare, daca voi fi asa de disperata si speriata.

Stiu mai bine nu ma gandesc, dar vecinul are cancer, o alta cunostinta are cancer... Sa ma bucr ca unca nu am nimic grav, si inca pot face ceva, sau sa-mi vad marac de treaba mea...