printre oameni

Mi-am cumparat un caiet, sa reancep seria de jurnale intime. Imi dau seama ca aici exista intotdeuna ceva priviri necunoscute, un public mai mult sau mai putin fictiv care ma determina la autocenzura. Dar unele chesti tot le pot povesti aici cu riscul de a ma demasca sau a ma pune intr-o situatie penibila etc.

Cateva franturi de realitate, viata cum vreti sa-i spuneti...

- Un autobus care face legatura intre cateva sate si un oras. Dupamasa. Este plin. La iesirea dintr-o comuna urca controlul (nu divulg numele localitatilor numai privat ;), poate ca sunt paranoica)
, deci urca doi tipi, controlorii grasi, cu geci de piele rasi in cap, unul din ei se fixeaza in usa, celalalt incepe sa citeasca incet biletele, liniste. Inainte ca ei sa fi urcat are loc o miscare rapida intre sofer si un nene, un bilet. In spate este descoperita o fata fara bilet. Care spune ca soferul nu i-a dat bilet. Cei doi controlori se intorc si incep sa-l ia la rost pe sofer. Si brusc aud comentarii. "Lasa-ti soferul in pace!", "Din ce-l mai amendati pe saracu om?", " Stiu eu din sursa sigura ce salar ii da-ti la sofer, acuma mai ii si trageti din acel nimic!"," Lasa-ti soferul sa conduca ca mai facem un accident!". Eu stateam in fata, din spatele meu auzeam un cor de nemumtumiri. "Ati face bine sa va gasiti o munca decenta! Si sa nu va mai bateti joc de oameni!"," Sa-i spuneti sefului vostru sa ne bage inca un autobus dimineata ca mergem ca animalele la servici, bine ca trebuie sa platim un abonament lunar de 120 lei, si pentru sambata si duminica, cand nici macar nu folosim autobusul ..." , "Stiu eu ca soferul are 350 lei pe luna!", "Ce bataie de joc!", "Pentru banii astia..."... Revolutie populara , ma gandeam eu, parca se zicea ca nu exista solidaritate intre oameni, sau aveam eu impresia.Acum banuiam ca exista o solidaritate in amaraciune si saracie. Totul s-a terminat cu "o sa adunam semnaturi!". Si zambete cu gura pana la urechi cand au coborat in sfarsit controlorii. (era ceva smecherie la mijloc legat de acel bilet, dar nu am inteles)

- Tot in acel autobus, de data asta in faza de "stam ca animalele" , stau langa o femeie cam pe la 40 de ani. La un moment dat ea ma intreaba" unde coborati", eu ii spun. Apoi ma intreaba daca fac naveta. Ii spun ca nu. Mai imi pune cateva intrebari ca de unde sunt ce fac, auzind ca am stat in Bucuresti,"Cum este viata in Bucuresti", eu am spus ca pt mine a fost stresanta, "Care este nivelul de trai in Bucuresti?", nu stiu, sunt mari diferente intre saraci si bogati, sunt oameni care au salarii extrem de mari... "Dar cei care lucreaza in textile , de exemplu?", nu stiu, probabil ca nu sunt mai mari salariile ca si aici, "Si lucrurile sunt mai scumpe?"nu, "Papa, gazul, curentul?" nu stiu... nu am sta sa compar," Chiria?" depinde de zona , dar pot spune ca sunt asemanatoare cu cele din timisoraa, doar ca acolo sunt si zone foarte scumpe "Pentru cine-si permite" ... distantele sunt mari, pierzi foarte mult timp pe drum " Si eu pierd mult timp pe drum, ma trezesc la 5 sa vin aici la servici.., si nici cum nu este destul, trebuie sa ma invat, sa fac tot mai mult , mai repede..." Am observat o disperare in privirea femeii, banuiam ca este cusatoareasa, la una din firmele italiene din comuna , ... "Sfarsit de saptamana placut" la fel si am coborat, imi venea sa plang... Ce viata misto am eu, si tot nemultumita sunt, pe ce planeta traiesc...

-O cunostinta de familie a murit de infarct, un barbat de 40 si de ani. Dupa craciun. Se spune ca a disparul de acasa pentru cateva zile, plecat la baute pe undeva. Tipul bogat cu multi prieteni. Acum am mai aflat detalii, ca fusese adunat de pe strada, beat, de salvare, ca arata ca un boschetar cu par lung si barba lunga (ca asa purta) murdar si imbotit. A fugit din spital imi spune mama mea. De doua ori a fugit, iar a doua oara a facut infarct in fata spitalului. Cei de la urgenta nu au avut grija de el ca arata ca un boschetar , zice mama, nu stiau ca cine este el. "Dar cum au anunta apoi familia ca a murit?", pai poate ca i-au gasit actele in haine...
Discutia asta o aveam cu mama mea dupa ce ea imi povestea cat de eleganta era secretara unor italieni, si ca poate ca este ok cum ma imbrac eu ca si fata vecinilor , care sta in america, se imbraca la fel, exact acelasi gen de geaca cu pantofi sport si blugi...
De asta depinde viata nostra , ma gandesc, trebuie sa te inscri intr-un tipar acceptabil ca altfel risti sa fi interpretat gresit, ba chiar sa-ti pierzi viata.

-Bombardati din toate directiile, de informatii ca incalzirea globala, ca trebuie facut ceva,ca va creste nivelul apelor, ca e nasol,ca n-o sa mai avem zapada etc stam si ne uitam la o stire pe Euro News, de fapt doua, una ca Germania vrea sa construiasca un pod spre Danemarca (14 km), care va consta miliarde de euro(5 billion euros ($6.5 billion)-ma gandesc ca va dura vreo 5 ani sa se construiasca acest pod) si pregatirile pentru olimpiada de sporturi de iarna (Vancouver 2010) care si aia costa cat tot asa...
Faceti voi legaturile intre cati bani, timp si la ce ar mai putea fi de folos acesti bani... Ca de exeplu citand din filmul lui Gore "An inconvinient truth", deci daca ai intr-o balanta intr-o parte Terra in cealanta parte o gramada de bani, ce alegi? Adica ce faci cu bani dar fara Terra...

-Discutie de bucatarie despre anime. Noi ne-am uitat la "Chobits". Mistik spune ca este prea shojo, pt fete. Ca de exemplu "Cowboy Beboop" este mult mai misto. Ii spun ca mie nu-mi place. Ca fetele cu fetele baieti cu baietii, in gluma. Dar "Chobits" este pentru fete de pana la 18 ani, Nita tu cati ani ai. Legatura imediata, si datorita exemplelor date , a fost ca daca ai 30 de ani (si esti fata) probabil ca trebuie sa te uiti la anime-uri pentru baieti. "Cowboy Beboop" mi se pare prea macho, story-ul nu-mi place deloc, imi place foarte mult animatia dar in rest... Uuuu, anime pt fete, mama ce nasol, iti pierzi din demnitate daca te uiti, mai ales daca ai 30 de ani. ;)

...revin